Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific grounds of illegality in a guarantee liability dispute

Şedinţa publică din data de 15 martie 2018

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 31 martie 2015, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii - IFN, a solicitat obligarea acestuia la plata sumei totale de 2.239.951,74 RON, alcătuita din:

a) 1.599.951,74 RON RON, reprezentând 80% din soldul creditului restant, în sumă de 1.999.939,67 RON, acordat S.C. B. S.R.L. prin Contractul de credit nr. x/08.06.2012, prin care i-a fost acordat societăţii un credit în valoare de 2.000.000 RON, modificat ulterior prin Actul adiţional nr. x/02.07.2013 şi Actul adiţional nr. x/29.04.2014, sumă la garantarea căreia pârâtul s-a obligat în calitate de fidejusor;

b) 640.000 RON, reprezentând 80% din soldul creditului restant, în sumă de 800.000 RON acordat S.C. C. S.R.L. prin Contractul de credit nr. x/25.07.2012, modificat ulterior prin Actul adiţional nr. x/31.07.2013 şi Actul adiţional nr. x/29.11.2013, sumă la garantarea căreia paratul s-a obligat in calitate de fidejusor;

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor interese, reprezentând dobânda legală penalizatoare la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale aferentă sumelor indicate la punctul 1, calculată astfel: pentru suma de 1.599.951,74 RON RON, de la data de 27.01.2015 (data împlinirii scadentei) până la data achitării integrale a acesteia; pentru suma de 640.000 RON, de la data de 05.10.2014 (data împlinirii scadentei) şi până la data achitării integrale a acestora, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 7214 din 17 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a admis cererea reclamantei astfel cum a fost precizată, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.467.530,65 RON reprezentând 80% din soldul creditului restant acordat societăţii B. S.R.L. prin contractul de credit nr. x/08.06.2013, precum şi suma de 28.393,66 RON daune-interese reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată la acest debit principal pe perioada 27.01.2015 - 31.03.2015, precum şi în continuare până la data achitării integrale a garanţiei datorate. De asemenea, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 44.010,96 RON reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada 5.10.2014-2.06.2015 pentru garanţia în sumă de 640.000 RON consemnată pentru creditul acordat S.C. C. S.R.L. prin contractul de credit nr. x/25.07.2012, modificat ulterior prin actele adiţionale, precum şi suma de 34.151,61 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii - IFN.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin decizia civilă nr. 1469A din 29 septembrie 2016 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii - IFN împotriva sentinţei civile nr. 7214 din 17 decembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în contradictoriu cu reclamanta A. S.A..

Prin decizia civilă nr. 1287A din 7 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1469 din 29 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă formulată de petenta A. S.A. şi a dispus completarea deciziei în sensul admiterii cererii intimatei A. S.A. şi a obligării apelantului Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A. - IFN la plata, în favoarea intimatei a sumei de 4483,05 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva deciziilor civile nr. 1469A din 29 septembrie 2016 şi nr. 1287A din 7 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat recurs pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii - IFN.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 13 octombrie 2017.

1. Recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1469A din 29 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs invocat, recurentul-pârât, a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale ce sunt de natură să ducă la soluţionarea cauzei, dând o interpretare proprie prevederilor convenţiei încheiate între părţi.

Cu privire la garanţia aferentă beneficiarului B. S.R.L., după o prezentare a situaţiei de fapt şi a art. 4 din Convenţie, recurentul susţine că, potrivit legii contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, iar Banca nu a verificat cu diligenţa unui profesionist îndeplinirea de către beneficiar a condiţiilor de eligibilitate prevăzute de art. 3.1.1 din Convenţie, deşi şi-a asumat acest fapt prin Convenţie, precum şi prin Notificarea de includere în plafonul de garantare nr. CGP 25942 din data de 11.06.2013.

În continuarea motivării, recurentul-pârât a prezentat caracterele unei garanţii personale, interpretarea dată de Bancă acestor caractere susţinând că Fondul nu a anulat garanţia, ci a respins cererea de plată ca urmare a neîndeplinirii de către Bancă a obligaţiilor convenţionale.

În ceea ce priveşte caracterul necondiţionat al garanţiei, recurentul-pârât, făcând trimitere la Regulamentul BNR nr. 5/2012, susţine că Fondul nu ar fi putut respinge cererea de plată pentru alte motive decât cele prevăzute convenţional. În acest sens, consideră că întrucât A. S.A. nu a respectat prevederile legale şi convenţionale, Fondul avea obligaţia de a respinge cererea de plată a Băncii.

După o prezentare a motivelor respingerii cererii de plată, recurentul-pârât a susţinut că emiterea de către Fond a confirmării de garantare se face în baza documentelor menţionate şi transmise către Bancă, verificarea îndeplinirii celorlalte condiţii de eligibilitate - inclusiv a prevederilor legale incidente - de către beneficiarul finanţării făcându-se de către Bancă, care îşi asumă, conform menţiunilor din Finalul Notificării, că a verificat aceste condiţii.

Recurentul consideră că răspunderea Băncii pentru neverificarea corectitudinii informaţiilor din situaţiile financiare ale beneficiarului garanţiei, trebuie analizată de către instanţă pornind de la diligenţa pe care un profesionist în sistemul financiar-bancar ar fi trebuit să o manifeste, iar conform art. 8.1 din Convenţie, A. S.A. ar fi trebuit să monitorizeze creditele acordate cu garanţia Fondului cu diligenţa pe care o practică în cazul creditelor pe care le acordă fără această protecţie.

Recurentul-pârât susţine că în condiţiile în care Banca ar fi acţionat cu diligenţă şi ar fi verificat situaţiile financiare ale împrumutatului B. S.R.L., ar fi avut posibilitatea să solicite beneficiarului rectificarea acestora.

În ceea ce priveşte daunele interese, recurentul-pârât consideră că solicitarea acestora este neîntemeiată, având în vedere solicitările de clarificare a modului de analiză a cererilor de plată, transmise de Fond către A. S.A..

Cu privire la garanţia aferentă beneficiarului C. S.R.L., recurentul-pârât a arătat că la momentul recepţionării de către Fond a cererii de chemare în judecată formulată de A. S.A., cererea de plată aferentă beneficiarului C. S.R.L. era în analiză, iar în ce priveşte solicitarea Băncii la plata garanţiei aferente acestui beneficiar, aceasta a rămas fără obiect, având în vedere că plata a fost aprobată de către Fond.

În ceea ce priveşte daunele interese solicitate de către Bancă, recurentul-pârât consideră că acestea nu sunt întemeiate, întrucât documentele transmise iniţial de către Bancă împreună cu cererea de plată nu au fost complete, abia în data de 2 februarie 2015, fiind înregistrate la Fond toate documentele prevăzute la art. 9.2 din convenţie.

În consecinţă, recurentul-pârât susţine că începând cu data de 2 februarie 2015 trebuie calculat termenul de 90 de zile calendaristice în care trebuie efectuată plata - termen care s-a împlinit în data de 2 mai 2015 - zi nelucrătoare, care se prelungeşte până în data de 04.05.2015, prima zi lucrătoare, iar acţiunea a fost depusă în data de 31.03.2015, astfel încât, Banca nu mai poate solicita daunele interese.

Pentru aceste motive, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea spre rejudecare la o instanţă de acelaşi grad cu instanţa a cărei hotărâre a recurat-o, iar în situaţia admiterii recursului solicită respingerea acţiunii formulate de A. S.A..

2. Recursul declarat de recurentul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii - IFN împotriva deciziei nr. 1287A din 7 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs invocat, după o prezentare a parcursului judiciar al cauzei la instanţa de apel şi a faptului că împotriva deciziei nr. 1469A din 29 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie recurentul a arătat, în considerarea admiterii recursului promovat împotriva deciziei nr. 1469A/2016, că solicită admiterea prezentului recurs şi exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată din apel la care a fost obligat prin decizia de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1469/A/2016.

Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei atacate privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată din apel, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 1 februarie 2018 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este nul.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 5 februarie 2018.

Intimata-reclamantă A. S.A. a depus la 9 februarie 2018 punct de vedere privind raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului solicitând constatarea nulităţii recursului şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii - IFN a depus la 20 februarie 2018 punct de vedere privind raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului considerând că recursul este admisibil, sens în care a solicitat respingerea susţinerilor intimatei-reclamante privind constatarea nulităţii recursului.

Analizând deciziile atacate în raport cu criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va anula recursurile declarate de recurentul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii - IFN, pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1469A din 29 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, Înalta Curte constată că recurentul-pârât, în dezvoltarea motivului de recurs evocat, nu formulează veritabile critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva cazului de casare prevăzut limitativ de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar şi care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs, nu se regăsesc critici la adresa deciziei pronunţate în apel şi nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel, ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii de respingere a apelului ca nefondat.

În susţinerea motivului de recurs recurentul-pârât a prezentat situaţia de fapt a cauzei, prezentând opinii privind desfăşurarea activităţii de plată a cererilor şi critici la adresa intimatei-reclamante referitoare la modul în care aceasta şi-a îndeplinit obligaţiile din convenţie.

Or, aceste argumente vizează aspecte de netemeinicie şi nu pot fi examinate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de către recurentul-pârât.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel în soluţionarea cauzei.

Cu privire la recursul declarat de recurentul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii - IFN împotriva deciziei nr. 1287A din 7 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, Înalta Curte constată că deşi, recurentul îşi întemeiază cererea pe motivul de nelegalitate reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta nu argumentează sub ce aspecte instanţa de apel a aplicat greşit sau a încălcat normele de drept material şi în ce constă nelegalitatea deciziei atacate.

Astfel, prin cererea de recurs recurentul a solicitat "în considerarea admiterii recursului promovat împotriva deciziei nr. 1469A/2016 admiterea prezentului recurs şi exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată din apel", fără însă a formula critici care să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi fără a fi dezvoltate acestea, sub aspectul încadrării criticilor.

Aşadar, faţă de lipsa unei argumentaţii în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare indicate, este imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanţei de recurs, din cuprinsul argumentaţiei neputându-se desprinde elemente relevante care să permită verificarea legalităţii deciziei recurate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speţă, se constată că recurentul nu a prezentat critici de nelegalitate privind deciziile atacate, criticile acestuia rezumându-se la exprimarea nemulţumirii cu privire la respingerea ca nefondată a apelului declarat, cât şi la admiterea cererii privind completarea dispozitivului deciziei atacate cu privire la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni faţă de considerentele precedente, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii cererilor de recurs în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. va anula recursurile declarate de recurentul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii - IFN împotriva deciziei civile nr. 1469A din 29 septembrie 2016 şi a deciziei civile nr. 1287A din 7 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta să-i achite intimatei-reclamante A. S.A. suma de 15.400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, conform facturii fiscale aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurentul-pârât FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII - IFN împotriva deciziei civile nr. 1469A din 29 septembrie 2016 şi a deciziei civile nr. 1287A din 7 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Obligă recurenta să-i achite intimatei-reclamante A. S.A. suma de 15.400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2018.