Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 952/2018 AI generated

Competence to enforce contract at designated place of performance despite defendant's domicile

Case Number Decizia nr. 952/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Ploieşti Court, establishing it as the competent forum to hear the plaintiff’s claim, thereby overriding the Ploieşti Court’s initial declination of territorial jurisdiction and the Sector 2 Bucharest Court’s subsequent declination. The dispute involved a corporate plaintiff seeking the return and declaration of invalidity of a promissory note, based on the alleged culpable non-performance of contractual obligations arising from two leasing agreements and a subsequent enforcement opposition that established litigation pendency regarding the note's nullity. The decisive legal basis was Article 113(1)(3) of the Civil Procedure Code, which grants concurrent territorial jurisdiction to the court of the place designated in the contract for the execution of the obligation (Ploieşti), complemented by Article 116 regarding the exclusivity of the court chosen by the plaintiff among alternatives, and Article 651 regarding the exclusive jurisdiction of the enforcement court for incidents, confirming that the Ploieşti Court retained jurisdiction despite the defendant's seat being in Bucharest.

Legislator headnote

AI generated

art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Competence to enforce contract at designated place of performance despite defendant's domicile: În prima convenţie, nr. x/11.02.2013 la art. IV pct. 6 şi art. VI pct. 1, promitentul s-a obligat la predarea autoturismului la adresa sediului social din Ploieşti, astfel că, în raport cu locul executării uneia dintre obligaţiile convenite contractual, Judecătoria Ploieşti era una dintre instanţele deopotrivă competente să soluţioneze cererea în primă instanţă, având în vedere dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, "în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction contractual obligations Civil Procedure Code territorial jurisdiction domicile promissory note

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 15 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. x/2016 la data de 11 octombrie 2016, astfel cum a fost completată, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanţei obligarea pârâtei la restituirea originalului instrumentului de plată reprezentat de Biletul la ordin BACX3AA nr. x, constatarea nevalabilităţii biletului la ordin BACX3AA nr. x şi obligarea pârâtei să restituie reclamantei respectivul bilet la ordin în original, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 6378 din 6 iulie 2017, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut faţă de obiectul cauzei, "obligaţie de a face" că în speţa de faţă nu sunt aplicabile alte norme legale referitoare la competenţă, fiind incidentă strict norma cu caracter general instituită de dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., raportat la adresa sediului social al pârâtei, care se află în Bucureşti, str. x.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 11320 din 25 octombrie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

În considerentele acestei hotărâri, pentru considerentele expuse, instanţa a apreciat că Judecătoriei Ploieşti îi revenea competenţa teritorială în soluţionarea cererii, având obligaţia legală de a da eficienţă dreptului reclamantei de a alege între mai multe instanţe competente.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Ploieşti s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, constată că reclamanta S.C. A. S.R.L. a dedus judecăţii mai multe capete de cerere urmărind angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei, invocând-se în esenţă neexecutarea culpabilă de către pârâtă a obligaţiilor contractuale privitoare la încheierea cele două convenţii - promisiuni de preluare a unor contracte de leasing nr. x/11.02.2013 şi nr. y/23.06.2015, ce vizau două autovehicule, emiţându-se şi cele două bilete la ordin vizate de cererea de chemare în judecată.

În prima convenţie, nr. x/11.02.2013 la art. IV pct. 6 şi art. VI pct. 1, promitentul s-a obligat la predarea autoturismului la adresa sediului social din Ploieşti, astfel că, în raport cu locul executării uneia dintre obligaţiile convenite contractual, Judecătoria Ploieşti era una dintre instanţele deopotrivă competente să soluţioneze cererea în primă instanţă, având în vedere dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, "în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

Prin urmare, împrejurarea că pârâta nu are sediul în circumscripţia Judecătoriei Ploieşti nu are relevanţă, câtă vreme reclamantul a sesizat una dintre instanţele competente să soluţioneze cererea, în raport de textul legal evocat.

Astfel, prin alegerea făcută de către reclamant a uneia dintre instanţele alternativ competente din punct de vedere teritorial potrivit art. 116 C. proc. civ., respectiva instanţă devine exclusiv competentă în soluţionarea litigiului cu care a fost învestită, de la momentul învestirii orice altă instanţă posibil competentă alternativ pierzând această prerogativă, iar opţiunea reclamantului în a introduce cererea la una dintre instanţele alternativ competente nu poate fi contestată nici de pârât şi nici de instanţă.

Totodată, se reţine că prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. x/2016, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea actelor şi formelor de executare emise în dosarul de executare nr. 394/2016 al BEJ C., dar şi constatarea nulităţii titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin BACX3AA nr. x, la cererea pârâtei creditoare S.C. B. S.R.L..

Prin încheierea din 21 martie 2017, completul învestit cu soluţionarea respectivei cauze a constatat incidenţa litispendenţei în privinţa capătului de cerere privind anularea titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin BACX3AA nr. x, sens în care a disjuns respectivul capăt de cerere, formându-se un nou dosar, nr. x/2017, ce a fost înaintat spre ataşare la dosarul nr. x/2016.

În acest context, competenţa Judecătoriei Ploieşti în soluţionarea cauzei se impunea a fi constatată şi prin prisma dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., ca instanţă de executare în privinţa executării silite efectuate împotriva reclamantei S.C. A. S.R.L., care dau în competenţa exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie se situează sediul debitoarei soluţionarea tuturor incidentelor din faza executării silite.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2018.