Inadmissibility of cassation appeal against labor dispute decisions where appellate court rulings are final and not subject to further review

Şedinţa publică din data de 14 martie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 297 din 3 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2015, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. - prin Director General C..

În motivare, tribunalul a reţinut că prin Dispoziţia nr. 7/2003 emisă de S.C. B. S.A., reclamantului A. i-a fost desfăcut contractul de muncă în conformitate cu prev. art. 130, lit. a) din Codul muncii în vigoare la acea dată.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat anularea acestei dispoziţii, acordarea vechimii în muncă de la desfacere contractului până în prezent, acordarea sumei de 130.000 RON ce reprezintă salarii neacordate de la desfacerea contractului şi până în prezent; ore suplimentare din anii 1980-1996, venitul 75% şomaj din iernile anilor 1989-2003, dobânzile şi daunele legale cuvenite. A solicitat să se să acorde garsoniera ce a fost vândută din lipsă de bani, să se rezolve problema salariilor de la D., să se treacă salariile din 1984 şi perioada de detaşare în cartea de muncă.

Instanţa a constatat că anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a pronunţat sentinţa nr. 1783/25.04.2012, în dosarul nr. x/2011, prin care a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat în soluţionarea capătului de cerere privind contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 7/2003 emisă de S.C. B. S.A., iar cu privire la capetele de cerere privind plata drepturilor băneşti reprezentând orele lucrate peste programul normal de lucru (ore suplimentare) pentru perioada decembrie 1980- ianuarie 1996 despăgubiri, urmare a faptului că în perioada detaşării nu i-au fost achitate drepturile salariale. Instanţa a constatat prescris dreptul contestatorului de a solicita aceste drepturi.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a salariilor de la D., instanţa a apreciat că pârâta din prezenta cauză nu poate fi obligată faţă de reclamant, cât timp a susţinut că a fost detaşat la D..

De altfel, reclamantul a mai solicitat acordarea acestor drepturi în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu pârâtele S.C. E. S.A. şi S.C. D. Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 7741/05.12.2013 pronunţată deTribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale fiind respisă cererea, ca neîntemeiată.

În considerentele aceleiaşi sentinţe, tribunalul a mai reţinut că aceleaşi drepturi au fost solicitate de reclamant şi în dosarele nr. x/2011, y/2012, z/2012, w/2012, 2159/63, 572/54/2011, 6001/63/2012, 2344/63/2012, 3515/63/2013.

Nefiind identitatea de părţi în toate aceste dosare menţionate, fiind diferit şi temeiul juridic, tribunalul nu a reţinut autoritatea de lucru judecat astfel cum aceasta este reglementată de dispoziţiile art. 431 şi 432 C. proc. civ.

S-a constatat că prezentele cereri au fost analizate şi soluţionate anterior de instanţe prin sentinţele menţionate, astfel că nu pot forma obiectul analizei unui nou dosar pentru că ar exista riscul pronunţării unor hotărâri contradictorii ceea ce ar conduce la încălcarea puterii de lucru judecat.

Pentru toate aceste considerente, instanţa de fond a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 2726 din 18 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 297 din 3 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. - prin director general C..

Împotriva deciziei nr. 2726 din 18 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2015, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 1267 din 16 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de către A. împotriva deciziei civile nr. 2726 din 18 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata B. - prin director general C..

Petentul A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1267 din data de 16 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, care a fost respinsă prin decizia nr. 9/2017 din 27 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 9/2017 din 27 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, A. a declarat recurs.

Intimata B. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 6 decembrie 2017, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recursul are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanţa a respins cererea de completare a deciziei civile nr. 1267 din data de 16 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Conform art. 446 C. proc. civ.:

"încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea."

În speţă, s-a solicitat completarea deciziei civile nr. 1267 din data de 16 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care s-a respins ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de către A. împotriva deciziei civile nr. 2726 din 18 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Potrivit art. 483 alin. (2) penultima teză C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Aşa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai apelul.

Prin urmare, cum decizia a cărei completare s-a solicitat este definitivă şi hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Astfel, în raport de conţinutul dispoziţiilor legale menţionate, calea de atac a recursului exercitată de recurentul A. este inadmisibilă, decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova fiind definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", prin urmare, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Aşa fiind, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 9/2017 din 27 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 9/2017 din 27 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2018.