Territorial jurisdiction for mixed actions combining contract annulment and real property rights

Şedinţa publică din data de 14 martie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă sub numărul de dosar x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. RM.VÂLCEA a chemat în judecată pe pârâtul MUNICIPIUL CONSTANŢA - PRIN PRIMAR, solicitând, în principal, constatarea nulităţii absolute a întregului contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.05.2009 de B.N.P. B. şi Asociaţii şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 6.008.254,80 RON; iar în subsidiar, să se constate nulitatea absolută parţială a aceluiaşi contract, în ceea ce priveşte transmiterea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 506,6 mp., situată în staţiunea Mamaia, careul 51, lotul nr. x, jud. Constanţa, care a format obiectul cererii de restituire formulată de C. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 499.406,28 Euro (2.249.176,06 RON), reprezentând preţul suprafeţei respective de teren.

Prin sentinţa civilă nr. 753 din 31 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Vâlcea a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtul Municipiul Constanţa prin întâmpinare, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, reţinându-se, în esenţă, că suntem în prezenţa unei acţiuni reale imobiliare, de competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la locul situării imobilului, conform dispoziţiilor art. 117 C. proc. civ., potrivit cărora "cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul".

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

La primul termen de judecată, 11.10.2017, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I a Tribunalului Constanţa.

Prin încheierea nr. 2132 din 12 octombrie 2017 Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, reţinând calitatea de profesionist a reclamantei şi faptul că terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare litigios a intrat în patrimoniul profesionistului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă la data de 20.10.2017.

Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a reţinut, în esenţă, că în cauză este vorba de o acţiune mixtă, aşa încât competenţa teritorială este alternativă, reclamantul având alegerea între mai multe instanţe competente, conform dispoziţiilor art. 107 sau art. 113 pct. 3 C. proc. civ.

S-a mai arătat că instituirea unei competenţe teritoriale alternative pentru situaţia în care reclamantul cheamă în judecată o persoană juridică de drept public este o măsură de protecţie a reclamantului, protecţie care este asigurată indiferent de obiectul cererii de chemare în judecată.

Aşa fiind, având în vedere că reclamanta s-a adresat instanţei de la sediul său - oraşul Râmnicu Vâlcea, instanţă competentă teritorial conform art. 111 C. proc. civ., prin sentinţa nr. 21/2018 din 10 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Constanţa competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin acţiunea promovată, reclamanta S.C. A. S.R.L. RM. VÂLCEA a solicitat instanţei, în principal constatarea nulităţii absolute a întregului contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.05.2009 de B.N.P. B. şi Asociaţii şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 6.008.254,80 RON; iar în subsidiar să se constate nulitatea absolută parţială a aceluiaşi contract, în ceea ce priveşte transmiterea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 506,6 mp., situată în staţiunea Mamaia, careul 51, lotul nr. x, jud. Constanţa, care a format obiectul cererii de restituire formulată de C. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 499.406,28 Euro (2.249.176,06 RON), reprezentând preţul suprafeţei respective de teren.

Se reţine că acţiunea vizând anularea unui contract de vânzare - cumpărare a dreptului de proprietate asupra unui imobil este o acţiune mixtă, prin care se valorifică atât drepturile de creanţă izvorâte din contract (în cauză răspunderea pentru evicţiune parţială), cât şi dreptul de proprietate asupra bunului respectiv, aşa încât, competenţa teritorială este alternativă, iar nu exclusivă, reclamantul având alegerea între mai multe instanţe competente, conform dispoziţiilor art. 107 sau art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., conform căruia:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.:

"în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

În speţă, excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei iniţial învestite, respectiv a Tribunalului Vâlcea, a fost invocată de pârâtul MUNICIPIUL CONSTANŢA - PRIN PRIMAR, în raport cu prevederile art. 107 C. proc. civ.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Aşadar, potrivit textului legal evocat, instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să îşi decline din oficiu competenţa, ci numai dacă o atare excepţie a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Întrucât prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competenţă teritorială alternativă, având în vedere că pârâtul MUNICIPIUL CONSTANŢA - PRIN PRIMAR a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei iniţial învestite, respectiv a Tribunalului Vâlcea, cu respectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Constanţa este instanţa legal învestită să soluţioneze acţiunea având ca obiect anulare act juridic, ca instanţă de la sediul pârâtului (conform art. 107 C. proc. civ.), dar şi ca instanţă a locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract (conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.).

Dispoziţiile art. 117 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cazul acţiunilor mixte, întrucât reglementează competenţa teritorială absolută doar în cazul acţiunilor reale imobiliare.

De asemenea, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., invocate de reclamantă, în cauză autoritatea administrativ teritorială locală este chemată în judecată în calitate de parte a unui contract de vânzare, care face obiectul acţiunii în anulare, deci într-un raport juridic de drept civil, în care competenţa se determină potrivit art. 107 şi art. 113 C. proc. civ.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Constanţa, aşa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2018.