Challenging non-prosecution decision for alleged forgery in bank minute; court upholds truthful nature of record and dismisses petition

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 64/ F din 29 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de SC S. SRL Râmnicu Vâlcea, prin administratorul său S.I., împotriva rezoluțiilor emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și procurorul general al acestui parchet, în dosarul nr. 78/P/2003.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 5 aprilie 2003, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a fost înregistrată plângerea penală depusă de SC S. SRL Râmnicu Vâlcea prin care solicita să se efectueze cercetări față de notarii P.V. și N.R., precum și față de funcționarii sucursalei Băncii T. Vâlcea, printre care și directoarea, sub aspectul infracțiunilor de fals, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată și uz de fals.

În motivarea plângerii s-a învederat că la data de 20 martie 2003, reprezentantul societății sus-arătate a aflat de existența unui proces-verbal înregistrat la Banca T., sucursala Vâlcea care a fost depus la dosarul nr. 286/2003 aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția comercială, de către SC L. SRL menit să inducă în eroare instanța investită cu judecarea litigiului respectiv.

S-a mai arătat că înscrisul cuprinde fapte nereale referitoare la un acord pe care S.I. l-ar fi dat în ziua de 3 octombrie 2002 la sediul Băncii T.

Pe parcursul actelor premergătoare începerii urmăririi penale s-a stabilit că SC S. SRL a contractat mai multe credite de la Banca T. și datorită întârzierilor linia de credit a fost prelungită până la data de 20 decembrie 2002.

Fiind somat de conducerea băncii că va fi declanșată procedura executării silite, S.I. a încunoștințat-o că intenționează să vândă o suprafață de teren și unele construcții către SC L. SRL și a solicitat acordul băncii pentru a înstrăina bunurile ce erau ipotecate în favoarea ei, urmând ca suma obținută să fie folosită pentru stingerea creanței.

Astfel, între cele două societăți menționate s-a încheiat un precontract de vânzare-cumpărare, iar pe data de 3 octombrie 2002 s-au prezentat la sediul băncii S.I., în calitate de administrator al SC S. SRL și M.A. în calitate de administrator al SC L. SRL, unde, în prezența directoarei I.S., a numiților T.D., T.M. și R.C., precum și a notarilor P.V. și N.R., urmau să semneze contractul de vânzare-cumpărare.

La solicitarea lui S.I., numitul M.A. a completat și semnat ordinul de plată nr. 8 din 3 octombrie 2002 în valoare de 1.130.000.000 lei către SC S. SRL, pe lângă suma de 170.000.000 lei pe care o plătise la încheierea precontractului.

După ce a primit extrasul de cont, S.I. a refuzat să mai semneze contractul întocmit de cei doi notari, părăsind sediul băncii.

În atare situație, M.A., fiindu-i teamă că banii săi vor fi folosiți de S.I. ca să-și plătească datoriile la bancă și către bugetul statului a formulat o cerere, solicitând anularea fondului de plată și revirarea sumei în contul societății sale.

S.I. dorind să dispună de banii respectivi a constatat că aceștia nu mai sunt în contul firmei sale, aflând astfel de operațiunea legală de stornare pe care o făcuse conducerea băncii.

Ulterior, pe 15 octombrie 2002, S.I. a vândut parte din active unei alte societăți, motiv pentru care a fost acționat în judecată de SC L. SRL.

În aceste condiții a fost redactat procesul verbal din 3 octombrie 2002 și înregistrat sub nr. 5439 la Banca Transilvania, sucursala Vâlcea.

Apreciind că în conținutul înscrisului nu au fost înregistrate date și fapte care să nu corespundă adevărului, prin rezoluția nr. 78/P/2003, din 18 iunie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de notarii publici P.V. și N.R. și față de funcționarii băncii.

Împotriva acestei rezoluții s-a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești care, prin rezoluția dată, a respins-o considerând că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală.

Conform art. 2781 C. proc. pen., petiționarul s-a adresat instanței competente care prin sentința penală nr. 64/ P din 29 iunie 2004, a respins plângerea ca nefondată.

În termen legal, petiționarul S.I., administratorul SC S. SRL Rm. Vâlcea, a declarat recurs împotriva hotărârii sus-arătate pe care o consideră netemeinică și nelegală.

Recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă ce decurge din probele administrate atât pe parcursul actelor premergătoare începerii urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești.

Astfel, prin plângerea adresată organelor de urmărire penală petiționarul S.I. a solicitat cercetarea făptuitorilor pentru întocmirea în fals a procesului verbal nr. 5439 din 3 octombrie 2002 care are în conținutul său fapte neconforme cu realitatea.

Analizându-se actele depuse la dosar, declarațiile notarilor P.V. și N.R., ale directoarei I.S., ale referenților T.D. și R.C., ale consilierului juridic T.M., precum și celelalte probe administrate în cauză, se poate concluziona, fără putință de tăgadă, că procesul-verbal respectiv reflectă cu fidelitate cele întâmplate la sediul Băncii T., sucursala Vâlcea, în ziua de 3 octombrie 2002.

În atare situație, rezoluțiile procurorului cât și hotărârea instanței de fond sunt temeinice și legale.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor cuprinse în art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat, iar recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC S. SRL prin reprezentantul legal S.I. împotriva sentinței penale nr. 64 din 29 iunie 2004 a Curții de Apel Pitești.

Obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2004.