Tax debt enforcement against company associate: inadmissibility of cassation against final appellate judgment in judge-syndic proceedings

Şedinţa publică din data de 13 martie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 06.02.2015 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, a chemat în judecată pe pârâţii A. şi B., solicitând atragerea răspunderii patrimoniale a acestora, în calitate de asociaţi/administratori succesivi ai debitoarei S.C. C. S.R.L.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. d) şi e) din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 2042/31.10.2016, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis acţiunea şi a dispus ca pasivul debitoarei S.C. C. S.R.L., în cuantum de 520.830 RON, să fie suportat de pârâţi, sumele obţinute prin executare împotriva acestora urmând să intre în averea debitoarei, în vederea acoperirii pasivului.

Împotriva acestei sentinţe, B. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 295/04.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva deciziei pronunţate în apel, B. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, cu consecinţa admiterii apelului său, desfiinţării în parte a sentinţei apelate şi respingerii cererii de atragere a răspunderii sale patrimoniale.

În motivare, a prezentat evoluţia litigiului în fazele procesuale anterioare şi a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut că afirmaţia curţii de apel, potrivit căreia culpa sa în neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea rezultă din raportul de inspecţie fiscală, este contradictorie faţă de sus-menţionatul raport, ale cărui concluzii le-a evocat.

De asemenea, a arătat că tot contradictorii sunt şi considerentele deciziei atacate cu privire la facturile care ar fi generat obligaţii suplimentare de plată şi care ar fi aferente perioadei în care activitatea debitoarei a fost suspendată.

În acest sens, a susţinut că instanţa de apel a reţinut, pe de o parte, că activitatea debitoarei a fost suspendată în perioada 01.06.2009 - 31.05.2012, iar, pe de altă parte, că facturile ce au făcut obiectul controlului fiscal au fost emise în perioada 01.11.2008 - 31.03.2009, către S.C. D. S.A. şi în perioada 01.01.2008 - 31.10.2008, către S.C. E. S.R.L.

Subsumat aceluiaşi motiv de recurs, a susţinut că hotărârea atacată conţine motive străine de natura cauzei.

În dezvoltarea acestei critici, a arătat că instanţa nu era chemată să stabilească dacă există sau nu un titlu executoriu împotriva debitoarei, ci să stabilească îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. d) şi e) din Legea nr. 85/2006.

În continuare, a arătat că a dovedit săvârşirea faptelor prevăzute de textul de lege sus-menţionat numai de către ultimul administrator statutar al debitoarei şi a prezentat pe larg motivele pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru atragerea răspunderii sale patrimoniale.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că a dovedit că a ţinut contabilitatea în condiţiile legii, în toată perioada în care a avut calitatea de administrator al debitoarei şi că a înregistrat în contabilitate facturile emise pentru S.C. D. S.A. şi S.C. E. S.R.L.

În final, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri noi, constând în declaraţiile 300, privind decontul de T.V.A. şi 394, cu privire la achiziţiile efectuate pe teritoriul României, în perioada 2008-2009.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

În speţă, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 295/04.05.2017, prin care Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 2042/31.10.2016, prin care judecătorul-sindic a admis cererea formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi a dispus ca pasivul debitoarei S.C. C. S.R.L., în cuantum de 520.830 RON, să fie suportat de pârâţi, sumele obţinute prin executare împotriva acestora urmând să intre în averea debitoarei, în vederea acoperirii pasivului.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului (…) hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel", iar potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curţii de apel sunt definitive."

Prin urmare, decizia atacată este definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 295/04.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 martie 2018.