Material incompetence of the High Court to hear a party's petition characterized as a recourse in the interest of the law
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of material incompetence, dismissing the case for lack of jurisdiction and remanding it to the Prahova County Court, thereby resulting in no substantive resolution on the merits but clarifying that the Supreme Court is not competent to hear the matter via declination. The dispute involved a party's attempt to challenge multiple prior civil judgments by characterizing a petition for annulment as a "recourse in the interest of the law" after the lower tribunal declined jurisdiction based on the party's self-identification of the remedy. The decisive legal basis was Article 329 of the Code of Civil Procedure, which restricts the initiation of a recourse in the interest of the law exclusively to specific institutional entities (such as the General Prosecutor, the Minister of Justice, or the Court's governing body) to ensure uniform interpretation of the law, combined with Article 84, which obligates the court to apply the correct legal qualification to a claim regardless of the party's chosen terminology.
Legislator headnote
AI generatedart. 329 din C. proc. civ, art. 84 din C. proc. civ; Material incompetence of the High Court to hear a party's petition characterized as a recourse in the interest of the law: Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în mod repetat, numitul A. a calificat cererea sa ca fiind un recurs în interesul legii cu privire la anumite hotărâri judecătoreşti, pe care le-a menţionat în mod expres, iar potrivit dispoziţiilor art. 329-3307 din C. proc. civ. aplicabil în cauză, asupra recursului în interesul legii se pronunţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2018
Asupra excepţiei de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.06.2017 pe rolul Tribunalului Prahova, apelantul - pârât A. a chemat în judecată pe intimaţii - intervenienţi B., C. şi D., dar şi pe intimaţii - reclamanţi E. şi F., solicitând în baza Legii nr. 304/2004, art. 38 alin. (1) să se constate şi să se anuleze următoarele: sentinţa civilă nr. 7848 din 19.07.2011 pronunţată în dosarul nr. x/2005, decizia civilă nr. 834 din 02.06.2011 pronunţată în dosarul nr. x/2005 al Tribunalului Prahova, decizia civilă nr. 1234 din 15.09.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2005 al Tribunalului Prahova, decizia civilă nr. 400 din 24.09.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015, decizia civilă nr. 50 din 27.01.2015, decizia civilă nr. 17 din 20.01.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Ploieşti şi decizia civilă nr. 105 din 21.03.2011.
La termenul de judecată din data de 18.09.2017, instanţa a luat act de susţinerea făcută de apelantul - pârât A., în sensul că de fapt prin prezenta cerere acesta a înţeles să formuleze un recurs în interesul legii împotriva sentinţei civile nr. 7848/19.07.2011 pronunţată în dosarul nr. x/2005, deciziei civile nr. 834 din 02.06.2011 pronunţată în dosarul nr. x/2005 al Tribunalului Prahova, deciziei civile nr. 1234/15.09.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2005 al Tribunalului Prahova, deciziei civile nr. 400/24.09.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015, deciziei civile nr. 50/27.01.2015 şi deciziei civile nr. 17/20.01.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Ploieşti.
Instanţa a repus cauza pe rol şi a dispus citarea părţilor pentru termenul de judecată din data de 16.10.2017 şi a reclamantului cu menţiunea de a depune în scris precizarea cererii formulată oral în şedinţa de judecată, în sensul de a indica calea de atac pe care a înţeles să o formuleze, hotărârea judecătoreasca atacată, temeiul de drept şi motivarea în fapt a cererii precizate.
La termenul de judecată din data de 16.10.2017, instanţa a luat act că prin Serviciul Registratură s-au depus note scrise din partea revizuentului, prin care insistă că cererea pe care o formulează este un recurs în interesul legii, motiv pentru care instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.
Prin decizia nr. 1481 din 16 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2005, Tribunalul Prahova, secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, şi în consecinţă a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a cauzei formulată de apelantul - pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 7848/19.07.2011 pronunţată în dosarul nr. x/2005, deciziei civile nr. 834/02.06.2011 pronunţată în dosarul nr. x/2005 al Tribunalului Prahova, deciziei civile nr. 1234/15.09.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2005 al Tribunalului Prahova, deciziei civile nr. 400/24.09.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015, deciziei civile nr. 50/27.01.2015, deciziei civile nr. 17/20.01.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Ploieşti şi deciziei civile nr. 105/21.03.2011, în contradictoriu cu intimaţii - intervenienţi B., C., D. şi intimaţii - reclamanţi E. şi F..
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în mod repetat, numitul A. a calificat cererea sa ca fiind un recurs în interesul legii cu privire la anumite hotărâri judecătoreşti, pe care le-a menţionat în mod expres, iar potrivit dispoziţiilor art. 329-3307 din C. proc. civ. aplicabil în cauză, asupra recursului în interesul legii se pronunţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei supreme la data de 03.11.2017, iar la termenul din 19.01.2018 instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând cu prioritate excepţia invocată din oficiu, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 329 din C. proc. civ. de la 1865, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.
Având în vedere modul clar de reglementare a scopului şi mecanismului de declanşare a recursului în interesul legii, este evident, în primul rând, faptul că cererea formulată în cauză nu poate fi calificată ca fiind o cerere pentru soluţionarea unui recurs în interesul legii, iar pe de altă parte, faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate fi sesizată cu un recurs în interesul legii prin declinare.
Se mai impune a fi precizat şi faptul că, în temeiul art. 84 din C. proc. civ., instanţa este cea care face corecta calificare juridică a unei cereri de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac, indiferent de denumirea pe care partea înţelege (sau insistă) să o dea cererii sale.
Pentru considerentele anterior expuse, având în vedere prevederile legale invocate precum şi faptul că cererea în nici un caz nu poate fi calificată ca fiind un recurs în interesul legii, Înalta Curte va admite excepţia de necompetenţă materială şi va trimite cauza spre soluţionare Tribunalului Prahova, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetentei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I Civila.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2018.