Cessation of civil proceedings due to final bankruptcy order extinguishing judicial action

Şedinţa publică din data de 13 martie 2018

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29.08.2014 pe rolul Tribunalului Covasna, secţia Civilă, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâta D. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de daune materiale, a sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale, către A., a sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale, către B., a sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale, către C., precum şi la plata dobânzilor legale aferente acestor sume.

Prin sentinţa civilă nr. 1276/11.12.2014, Tribunalul Covasna, secţia Civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamantul A. a sumei de 1.100 RON, cu titlu de daune materiale şi a sumei de 500.000 RON, reprezentând daune morale, precum şi la plata către fiecare dintre reclamantele B. şi C. a sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale; de asemenea, a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente acestor sume, calculată de la data de 29.08.2014 şi până la momentul plăţii efective.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, care a fost admis prin decizia civilă nr. 578/Ap/27.04.2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă; ca o consecinţă, sentinţa atacată a fost schimbată în parte, în sensul că pârâta a fost obligată să plătească reclamanţilor A. şi B. suma de câte 80.000 RON, iar reclamantei C. suma de 60.000 RON, reprezentând daune morale; a respins restul pretenţiilor reprezentând daune morale şi a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Împotriva acestei decizii, toate părţile au declarat recurs.

Prin memoriul lor de recurs, recurenţii-reclamanţi au susţinut că raportându-se la Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale, în condiţiile în care protocolul cu privire la acest ghid orientativ dintre Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Consiliul Suprem al Magistraturii a fost anulat prin hotărârea nr. 190/26.02.2013 a C.S.M., instanţa de apel nu şi-a motivat hotărârea, reţinând în cuantificarea daunelor morale criterii străine de natura pricinii, cu interpretarea şi aplicarea greşită a legislaţiei în materie.

Totodată, au arătat că, deşi era obligată să respecte principiul efectului devolutiv al apelului, instanţa de prim control judiciar a ignorat unele dispoziţii de drept material aplicabile cauzei, care au valoare de criterii obiective, fapt ce echivalează cu o necercetare deplină a fondului cauzei.

În acest context, au evocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, art. 3 din Legea nr. 136/1995 şi art. 24 pct. 3 din Ordinul C.S.A. nr. 14/20122, precum şi legislaţia comunitară.

Au arătat că în mod greşit instanţa de apel a trimis la condiţiile socio-economice din România, reflectate în salariul mediu net lunar pe economie, apreciind că acest criteriu este străin de natura pricinii.

Au mai susţinut aceşti recurenţi că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât în cuprinsul acesteia nu se regăseşte analiza argumentelor privind consecinţele negative ale prejudiciului suferit şi implicaţiile acestuia în toate planurile vieţii sociale şi de familie.

În continuare, au arătat că în toate etapele procesuale au prezentat, cu titlu de practică judiciară, hotărâri judecătoreşti care conturează jurisprudenţa actuală, însă instanţa de apel s-a raportat la hotărârile indicate în ghidul orientativ, care nu reprezintă jurisprudenţa actuală.

În opinia recurenţilor-reclamanţi, despăgubirile acordate de instanţa de apel ar fi trebuit să se ralieze sumelor celor mai mari acordate de instanţe cu titlu de daune morale.

În final, au susţinut că instanţa de apel nu a avut în vedere toate categoriile de prejudicii suferite de reclamanta C..

Prin memoriul său de recurs, recurenta-pârâtă a evocat dispoziţiile art. 483 şi urm. C. proc. civ. şi a arătat că instanţa de apel a obligat-o la plata despăgubirilor, deşi reclamanţii nu au făcut dovada faptului că la data producerii evenimentului, autoturismul x era asigurat.

O a doua critică vizează acordarea daunelor morale fără luarea în calcul a culpei concurenţiale a victimei şi fără ca instanţa de apel să stăruie în aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei.

Aşa fiind, a solicitat să se reţină culpa concurenţială a victimei, care nu a purtat centura de siguranţă şi consumase băuturi alcoolice.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Prin încheierea din 02.02.2016, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursurile şi a fixat termen pentru soluţionarea acestora la data de 29.03.2016, în şedinţă publică.

Constatând că prin sentinţa civilă nr. 9661/03.12.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva D. S.A., Înalta Curte a dispus prin încheierea din 29.03.2016, suspendarea judecăţii recursurilor, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Astăzi, în şedinţă publică, apreciind că nu subzistă temeiurile suspendării, instanţa supremă a dispus redeschiderea judecăţii, în considerarea argumentelor expuse în practicaua prezentei decizii şi, analizând textele de lege incidente, reţine că potrivit art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, "la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Aceste dispoziţii legale sunt aplicabile şi în cazul procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, potrivit normei de trimitere cuprinse în art. 242 din aceeaşi lege.

Prin urmare, măsura suspendării judecăţii este limitată în timp până la momentul rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, când acţiunea judiciară încetează.

Or, sentinţa civilă nr. 9661/03.12.2015, prin care Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva D. S.A., a rămas definitivă, ca urmare a respingerii apelurilor, prin decizia nr. 788A/28.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Aşadar, dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, s-au produs efectele suspendării, de la acel moment intervine încetarea acţiunii judiciare.

Cum litigiul se află în recurs - ca formă de manifestare a acţiunii judiciare -, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor legale sus-menţionate, urmează să decidă încetarea judecăţii recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursurilor declarate de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. şi de recurenta-pârâtă D. S.A., prin lichidator judiciar E. S.P.R.L., împotriva deciziei civile nr. 578/Ap/27.04.2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 martie 2018.