Hierarchy of appellate jurisdiction: competence to hear appeals against tribunal judgments rendered in revision proceedings

Şedinţa publică din data de 9 martie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 14858 din 1 septembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2015 s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. - Sucursala Agenţia Casa Albă Craiova.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., iar prin decizia civilă nr. 3555 din 25 octombrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 14858 din 1 septembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. - Sucursala Agenţia C., a fost schimbată în tot sentinţa atacată în sensul că: a fost admisă în parte acţiunea; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma reprezentând diferenţa dintre dobânda încasată lunar şi dobânda stabilită iniţial prin Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C 2204/1500/8002 din 21 martie 2008 de 5,7%, de la data încheierii contractului până în prezent, actualizată cu rata inflaţiei, a fost obligată pârâta la plata dobânzii legale calculată în raport de suma datorată cu titlu de diferenţă de dobândă, de la data pronunţării prezentei hotărâri până la data plăţii efective, au fost respinse celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul A. solicitând modificarea deciziei instanţei de apel în sensul restituirii diferenţelor de dobândă dintre dobânda plătită lunar în CHF şi rata dobânzii iniţiale a creditului pentru perioada începând de la data plăţilor de la semnarea contractului şi până în prezent, sumă actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală începând cu data încheierii contractului şi până la momentul plăţii efective a sumelor.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia nr. 1802 A din 16 mai 2017 a admis excepţia tardivităţii în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

A respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. ca tardiv formulată.

A respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 3555 din data de 25 octombrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata B. - Sucursala - Agenţia C., înregistrată în registrul comerţului sub nr. j40/10296/1995, având CUI x, cu sediul în Craiova, Judeţ Dolj, pe temeiul art. 509 pct. 1 ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-revizuent A..

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă prin decizia nr. 385/R din 11 decembrie 2017, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa făcând aplicarea art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 republicată cu referire la decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale.

Înalta Curte constată că nu este competentă material în soluţionarea cauzei, urmând a admite excepţia invocată din oficiu, pentru cele ce se vor arăta.

Soluţia de declinare a competenţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti cu referire la decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 nu poate învesti legal instanţa supremă.

Pe de o parte, Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 nu este incidentă cauzei, având în vedere că decizia recurată este pronunţată la data de 16.05.2017, în timp ce Decizia nr. 369/2017 a fost publicată în Monitorul Oficial abia la data de 20.07.2017, iar pe de altă parte, invocata decizie a Curţii Constituţionale vizează recursul în materia cererilor evaluabile în bani şi nu recursul reglementat de dispoziţiile speciale ale art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

Aşadar, dezînvestirea curţii de apel cu trimitere la considerentele unei decizii a instanţei de contencios constituţional neaplicabile cauzei, este lipsită de temei.

În speţă, decizia împotriva cărei a fost formulat prezentul recurs, a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 şi pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar potrivit dispoziţiilor alin. (6) ale aceluiaşi articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.

Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.

Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Bucureşti revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea recursului declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei nr. 1802/A din 16 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 martie 2018.