Jurisdiction for recourse against Tribunal decisions in first-instance matters: material incompetence of the Supreme Court
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the exception of material incompetence and declined jurisdiction, referring the case to the Bucharest Court of Appeal for resolution, thereby leaving the Tribunal's decision dismissing the appeal in force pending further review by the competent appellate instance. The dispute involved a challenge to a first-instance civil judgment that had dismissed a proceeding for failing to meet the admissibility conditions of specific legislation regarding pre-trial demarches; the core issue was a procedural conflict regarding which instance holds jurisdiction to hear the extraordinary appeal (recourse) against a decision rendered by the Tribunal on appeal from a court of first instance. Relying on the hierarchical pyramid of judicial instances under the Code of Civil Procedure, specifically Articles 96(3), 97(1), and 483(4), the court determined that the High Court lacks jurisdiction over recurses arising from first-instance matters, as such appeals are competently handled by the hierarchically superior instance relative to the tribunal, i.e., the Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 494 C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 96 pct. 3 C. proc. civ, art. 483 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdiction for recourse against Tribunal decisions in first-instance matters: material incompetence of the Supreme Court: Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident şi în această situaţie că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalităţii căii de atac şi, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri pronunţate de curţile de apel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 martie 2018
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1522 din 13 februarie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă contestaţia formulată de contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimata B., reţinându-se neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de Legea nr. 77/2016, părţile urmând a fi puse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de Legea nr. 77/2016, fiind totodată obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 20 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia nr. 3463 din 4 octombrie 2017 a respins ca nefondată cererea de apel formulată de apelanta B., cu domiciliul ales la "C." S.P.A.R.L., în Bucureşti, str. x, împotriva sentinţei civile nr. 1522/13.02.2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata A. S.A., înregistrată la registrul comerţului sub nr. x/1993, CUI x, cu sediul ales în Bucureşti,
A respins ca neîntemeiată cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B..
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, în apel, într-o cerere de competenţa judecătoriei în primă instanţă.
Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident şi în această situaţie că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalităţii căii de atac şi, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri pronunţate de curţile de apel.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanţă de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă din această perspectivă nu se poate reţine faptul că toate recursurile, indiferent de instanţa care le-a pronunţat, vor fi soluţionate de instanţa supremă.
Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile şi în vârful cărora se găseşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.
În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Astfel, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine şi altor instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect ce reiese şi din interpretarea sintagmei "instanţa ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanţei supreme competenţa de a soluţiona orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi recursurile de competenţa celorlalte instanţe de control judiciar - tribunale şi curţi de apel, pe de altă parte.
În aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, competentă a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Bucureşti, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat decizia în apel.
Având în vedere cele de mai sus şi dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea recursului declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 3463 din 4 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 martie 2018.