High Court declines material jurisdiction over cassation appeal in credit agreement dispute, referring case to Court of Appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declined material jurisdiction and referred the case to the Bucharest Court of Appeal, leaving the Tribunal's decision in force pending review by the competent appellate instance. The dispute involved a borrower and a co-borrower challenging a credit agreement, where the Tribunal had previously granted partial relief by declaring certain contractual clauses absolutely null and void, a judgment subsequently appealed by the banking entity. The High Court held it was incompetent to hear the cassation appeal because, under the new Code of Civil Procedure, decisions rendered by tribunals in appeals for monetary claims up to 1,000,000 RON are not subject to cassation review. Citing the constitutional unconstitutionality of the transitional provision that raised this threshold and the absence of a specific norm assigning jurisdiction to the High Court, the Court applied the principle of hierarchical organization and analogical interpretation of Article 5 and Article 483 of the Code of Civil Procedure to determine that the hierarchically superior court to the tribunal is the Court of Appeal, which is therefore the competent body to resolve the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 5 C. proc. civ, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004; High Court declines material jurisdiction over cassation appeal in credit agreement dispute, referring case to Court of Appeal: The dispute involved a borrower and a co-borrower challenging a credit agreement, where the Tribunal had previously granted partial relief by declaring certain contractual clauses absolutely null and void, a judgment subsequently appealed by the banking entity. The High Court held it was incompetent to hear the cassation appeal because, under the new Code of Civil Procedure, decisions rendered by tribunals in appeals for monetary claims up to 1,000,000 RON are not subject to cassation review. Citing the constitutional unconstitutionality of the transitional provision that raised this threshold and the absence of a specific norm assigning jurisdiction to the High Court, the Court applied the principle of hierarchical organization and analogical interpretation of Article 5 and Article 483 of the Code of Civil Procedure to determine that the hierarchically superior court to the tribunal is the Court of Appeal, which is therefore the competent body to resolve the appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule applied in the dispositive to justify the declination of jurisdiction and referral of the case to the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 martie 2018
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 15168 din 17 noiembrie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenienta C., a obligat reclamantul să achite pârâtei suma de 6447,31 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei soluţii au formulat apel reclamanţii A. şi C., solicitând modificarea sentinţei apelate în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocat şi alte cheltuieli ocazionate de rezolvarea acestui litigiu în temeiul art. 453 C. proc. civ.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia nr. 3256 din 21 septembrie 2017 a admis apelul formulat de apelanţi-reclamanţi A. şi C., cu domiciliul ales la CA D. în sector 5, CALEA RAHOVEI, nr. 266-268, CORP 60, CAM.08 împotriva deciziei civile nr. 15168/17.11.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. x/2015 în contradictoriu cu intimata B. S.A. cu sediul ales în Bucureşti, Bd. x, Clădirea F., intrarea Aripa de Vest, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. x/1991, CUI x.
A schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că:
A admis în parte cererea.
A constatat nulitatea absolută a clauzei contractuale cuprinse în art. 4 teza finală din contractul de credit şi art. 4 din actul adiţional la contractul de credit.
A obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A respins cererea apelantei şi cererea intimatei de obligare la plata cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă B. S.A..
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.
Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.
În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.
Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.
Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.
Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.
Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.
Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.
În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).
Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.
În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".
În aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Bucureşti revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea recursului declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 3256 din 21 septembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 martie 2018.