Competence for cassation appeal against tribunal judgment in low-value real estate nullity dispute under transitional Civil Procedure Code provisions

Şedinţa publică din data de 9 martie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 12054 din 14 decembrie 2015 Judecătoria Botoşani a respins cererea de repunere a reclamantului A. în termenul de invocare a nulităţii relative, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâţii B. şi C. şi a respins cererea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâţii D., E., B., C., F. şi G., având ca obiect constatarea nulităţii relative a procurii autentificate sub nr. x din 13 decembrie 2010 de B.N.P. H., rectificată prin încheierea de rectificare a erorii materiale nr. 637 din 18 februarie 2011 şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 17 februarie 2011 de B.N.P. H., ca prescrisă. A respins cererea reclamantului având ca obiect constatare nulităţii absolute a procurii autentificate sub nr. x din 13 decembrie 2010 de B.N.P. H., rectificată prin încheierea de rectificare a erorii materiale nr. 637 din 18 februarie 2011 şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 17 februarie 2011 de B.N.P. H., ca neîntemeiată.

Tribunalul Botoşani, secţia I civilă prin decizia nr. 691 A din 20 octombrie 2017 a admis apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 12054 din 14 decembrie 2015 a Judecătoriei Botoşani.

A schimbat în tot sentinţa apelată după cum urmează:

A respins cererea de repunere a reclamantului A. în termenul de invocare a nulităţii relative.

A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâţii B. şi C. în ceea ce priveşte nulitatea relativă a procurii autentificate sub nr. x din 13 decembrie 2010 de B.N.P. H. şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 17 februarie 2011 de B.N.P. H. şi, în consecinţă, au fost respinse aceste capete de cerere ca prescrise.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii D. - continuată de A., I., J., K. şi L., E., B., C., F. şi G., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a procurii rectificate la data de 18 februarie 2011 prin încheierea de rectificare a erorii materiale nr. 637 din 18 februarie 2011 şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 17 februarie 2011 de B.N.P. H..

A constatat nulitatea absolută parţială a procurii nr. 2808 din 13 decembrie 2010 rectificată la data de 18 februarie 2011 prin încheierea de rectificare a erorii materiale nr. 637 din 18 februarie 2011, în ceea ce priveşte suprafaţa de 4300 mp, teren situat în sola 13, pc 94/87 extravilan jud. Botoşani.

A constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 17 februarie 2011 de B.N.P. H., în ceea ce priveşte suprafaţa de 4300 mp, teren situat în sola 13, pc 94/87 extravilan jud. Botoşani (din măsurători suprafaţa de 2612 mp).

A obligat pe pârâţii D. - continuată de A., I., J., K. şi L., E., B., C., F. şi G. să plătească în solidar reclamantului A. cheltuieli de la judecată în fond în sumă de 133 RON şi de la judecata în apel în sumă de 150 RON.

A dispus că ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamantul A. în primă instanţă rămâne în sarcina statului.

A respins, ca nefondată, cererea intimatului F. de acordare a cheltuielilor de judecată din apel.

A obligat pe intimaţii D. - continuată de A., I., J., K. şi L., E., B., C., F. şi G. să plătească Primăriei comunei Gorbăneşti, judeţul Botoşani suma de 150 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care s-a acordat apelantului ajutor public judiciar.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A..

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia Civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.

Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Botoşani revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Suceava, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 691 A din 20 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia Civilă.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Suceava.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 martie 2018.