Cassation inadmissible for annulment of shareholder resolutions subject only to appeal under Article 132(9) of Law No. 31/1990
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal in cassation filed by the defendant company against the Bucharest Court of Appeal's decision of July 4, 2017, which had upheld the first-instance judgment annulling the General Shareholders' Meeting resolutions of December 4 and 7, 2015. The dispute involved two claims, one for the annulment and one for the declaration of absolute nullity of the aforementioned shareholders' meeting resolutions, which had been joined due to a connection of subject matter and parties. The court invoked the principle of the legality of appeals, ruling that under Article 132(9) of the Law on Companies No. 31/1990, judicial decisions in shareholder resolution annulment actions are subject only to appeal and are final from the moment of their pronouncement by the court of appeal; consequently, pursuant to Article 483(1) and (2) of the New Code of Civil Procedure, such final decisions are not susceptible to an appeal in cassation, rendering the recourse inadmissible ex officio.
Legislator headnote
AI generatedart. 132 din Legea nr. 31/1990, art. 139 C. proc. civ, art. 634 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012; Cassation inadmissible for annulment of shareholder resolutions subject only to appeal under Article 132(9) of Law No. 31/1990: The dispute involved two claims, one for the annulment and one for the declaration of absolute nullity of the aforementioned shareholders' meeting resolutions, which had been joined due to a connection of subject matter and parties. The court invoked the principle of the legality of appeals, ruling that under Article 132(9) of the Law on Companies No. 31/1990, judicial decisions in shareholder resolution annulment actions are subject only to appeal and are final from the moment of their pronouncement by the court of appeal; consequently, pursuant to Article 483(1) and (2) of the New Code of Civil Procedure, such final decisions are not susceptible to an appeal in cassation, rendering the recourse inadmissible ex officio.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGrounds for declaring the appeal in cassation inadmissible as the appealed decision was final from its pronouncement and not susceptible to cassation under the Civil Procedure Code.
Substantive provision establishing that decisions in shareholder resolution annulment cases are subject only to appeal, rendering them final at the second instance.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 martie 2018
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 decembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Asociaţia A., Mun. Braşov a chemat în judecată pârâta Societatea B. S.A. Braşov - prin reprezentant legal şi prin administrator judiciar C. S.P.R.L. Braşov, solicitând instanţei, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990, modificată şi republicată, să dispună anularea Hotărârilor Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor S.C. B. S.A. din data de 04.12.2015 şi 07.12.2015, precum şi radierea menţiunilor aferente acestora din Registrul Comerţului- în cazul în care au fost înscrise; în drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 31/1990: art. 132.
Deopotrivă, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 decembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta D. S.P.R.L. Cluj Napoca, în calitate de administrator judiciar al S.C. "E." S.A. Braşov a chemat în judecată pârâta Societatea B. S.A. Braşov, solicitând instanţei constatarea nulităţii absolute a Hotărârilor acţionarilor Societăţii "B." S.A., consemnate în procesele-verbale ale şedinţelor Adunărilor Generale Ordinare ale Acţionarilor S.C. B. S.A. din data de 04.12.2015 (ora 12:00) şi 07.12.2015 (ora 14:00), cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară respectivelor Adunări şi reconvocarea acestora cu aceeaşi ordine de zi la o dată ulterioară, conform votului acţionarului majoritar "E." S.A.; în drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 31/1990, republicată, cu completările şi modificările ulterioare: art. 132, alin. (2) şi (3).
La termenul de judecată din data de 8 iunie 2016, prin Încheierea şedinţei Camerei de Consiliu nr. 491/C, având în vedere dispoziţiile art. 139 C. proc. civ., pentru asigurarea unei bune judecăţi, instanţa a admis excepţia de conexitate şi a dispus conexarea acestei cauze la dosarul nr. x/2015, reţinând că există o strânsă legătură între ele, respectiv obiect, părţi şi cauza cererilor de chemare în judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 675/C, pronunţată la data de 29 septembrie 2016, în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Asociaţia A., invocată de pârâtă în dosarul nr. x/2015 şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului F. SPRL -administrator judiciar al societăţii E. S.A., invocată de pârâtă în dosarul nr. x/2015; a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtă în dosarul nr. x/2015; a admis cererea formulată în dosarul nr. x/2016 de reclamanta Asociaţia A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. Braşov, în insolvenţă, citată şi prin administrator judiciar C. SPRL Braşov; a admis în parte cererea formulată în dosarul nr. x/2016 de reclamantul F. SPRL (în continuarea D. SRL)-administrator judiciar al societăţii E. S.A. Braşov, la administrator judiciar G., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în insolvenţă, citată şi prin administrator judiciar C. SPRL şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta Asociaţia A., şi, în consecinţă: a constatat nulitatea absolută a Hotărârilor acţionarilor B. S.A. din data de 04.12.2015 şi 07.12.2015; a dispus radierea menţiunilor făcute în baza celor două hotărâri din RC, şi a respins restul pretenţiilor reclamantului F. SPRL -administrator judiciar al societăţii E. S.A..; fără cheltuieli de judecată; a dispus comunicarea hotărârii la O.R.C. după rămânerea definitivă.
Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, prin decizia civilă nr. 1243/Ap, pronunţată la data de 04 iulie 2017, în dosarul nr. x/2015, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâta B. S.A.- prin administrator special şi administrator judiciar C. S.P.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 675/C/2016 a Tribunalului Braşov, pe care a păstrat-o; a respins cererile de intervenţie accesorie formulate de intervenienţii H. şi I. şi a respins cererea intimatei Asociaţia A. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Pârâta Societatea B. S.A. Braşov - prin administrator judiciar C. S.P.R.L. Braşov a uzat în continuare de calea de atac a recursului împotriva acestei decizii, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Braşov.
Învestită fiind cu judecata recursului declarat în cauză, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia de inadmisibilitate a recursului, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) şi alin. (2) teza finală Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, excepţie în privinţa căreia, fiind luată în examinare cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., reţine următoarele:
Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din Noul C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
În accepţiunea conferită de legiuitor, potrivit art. 457 alin. (1) Noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar, potrivit art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile stabilite ca atare prin art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Deopotrivă, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 634 alin. (1) Noul C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel; 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs; 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii; 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.".
În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac- care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.
În cauză, se constată că, obiect al recursului de faţă îl constituie decizia civilă nr. 1243/Ap din 04 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2015, prin care au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de apelanta- pârâtă B. S.A.- prin administrator special şi administrator judiciar C. S.P.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 675/C/2016 a Tribunalului Braşov, pe care a păstrat-o; au fost respinse cererile de intervenţie accesorie formulate de intervenienţii H. şi I. şi a fost respinsă cererea intimatei Asociaţia A. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită (în soluţionarea cererii reclamanţilor Asociaţia A. şi F. S.P.R.L. (în continuarea D. S.R.L.)-administrator judiciar al societăţii E. S.A. Braşov, care este o cerere de constatare a nulităţii absolute a hotărârilor acţionarilor societăţii B. S.A., consemnate în procesele-verbale ale şedinţelor Adunărilor Generale Ordinare ale Acţionarilor B. S.A. din data de 04.12.2015 (ora 12,00) şi 07.12.2015 (ora 14,00), cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară respectivelor Adunări şi reconvocarea acestora cu aceeaşi ordine de zi la o dată ulterioară, conform votului acţionarului majoritar E. S.A., de natura celor enumerate de art. 132 alin. (2) şi urm. din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cerere care a şi fost întemeiată în drept pe prevederile art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, decizie care are caracter definitiv de la pronunţarea sa.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea societăţilor nr. 31/1990 (9) Cererea- de anulare hotărâre A.G.A., s.n.- se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea judecătorească pronunţată este supusă numai apelului".
În atari condiţii, în speţă, văzând şi prevederile art. 483 alin. (2) teza finală Noul C. proc. civ., decizia dată în apel nu întruneşte condiţia cerută de art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., întrucât are caracter definitiv de la pronunţarea sa, situaţie în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., şi, în această ipoteză, exercitarea căii extraordinare de atac este inadmisibilă.
Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stipulează:
"Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară".
Aşa fiind, faţă de prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, aplicabile, cererea fiind formulată la data de 16.12.2015, deci, după data de intrare în vigoare a Legii nr. 76/2012, se constată că decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea ordinară a recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990.
Se reţine, deci, că, decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Înalta Curte constată că, în cauză, se aplică cu prioritate principiul legalităţii, conform căruia, regimul căilor de atac (fel, condiţii, termen) este reglementat de lege şi nu îi este îngăduit niciunui participant al procesului civil să deroge de la acest principiu. Legea este cea care recunoaşte condiţiile de exercitare a căilor de atac, acestea nu sunt stabilite de judecător, astfel că, menţiunile eronate din dispozitivul unei hotărâri privind regimul căii de atac nu sunt de natură a produce efecte juridice, în condiţiile în care sunt contrare legii, astfel că nu deschid părţilor drepturi pe care legea nu le acordă.
Legalitatea căilor de atac, consacrată de art. 457 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit cu care, "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curţii Constituţionale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul la acces liber la justiţie, aşa cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reţinute de art. 16 din Constituţia României.
Faţă de cele de mai sus, nefiind întrunite condiţiile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, cu consecinţa respingerii prezentului recurs dedus judecăţii, ca inadmisibil.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SOCIETATEA B. S.A. BRAŞOV - prin administrator judiciar C. S.P.R.L. BRAŞOV împotriva deciziei civile nr. 1243/Ap din 04 iulie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2015.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2018.