Recourse inadmissible for exceeding statutory value limit on civil judgments

Şedinţa publică din data de 8 martie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, la data de 14 decembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Societatea A. S.R.L. Braşov a chemat în judecată pârâta Societatea B. S.R.L. Buşteni, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 708.459,96 RON, reprezentând contravaloarea prestărilor de servicii realizate de reclamantă pe bază de contract în favoarea debitoarei, pentru care s-au emis următoarele facturi fiscale: seria x nr. x/1.04.2011, scadentă în data de 1.04.2011, în valoare de 143.626,22 RON, din care s-a achitat parţial suma de 15.550 RON, rămânând un rest de plată de 93.619,55 RON; seria x nr. x/14.12.2012, scadentă la data de 14.12.2012, în valoare de 107.314,58 RON; seria x nr. x/27.12.2012, scadentă la data de 27.12.2012, în valoare de 105.459,92 RON; seria x nr. x/28.12.2012, scadentă la data de 28.12.2012, în valoare de 402.065,93 RON, şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumei de 708.459 RON, începând cu data de 27.12.2012 (data scadenţei ultimei facturi emise) şi până la data plăţii efective, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

La data de 04 aprilie 2016, reclamanta Societatea A. S.R.L. Braşov a depus la dosar precizare de acţiune, prin care a arătat că cuantumul total al datoriei pe care S.C. B. S.R.L. o are faţă de societatea- reclamantă se ridică la suma de 692.909,33 RON, sumă pe care o solicită prin prezenta acţiune, prin urmare, solicitând să se dispună: obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 692.909,93 RON, reprezentând contravaloarea prestărilor de servicii realizate de reclamantă pe bază de contract în favoarea debitoarei, pentru care s-au emis următoarele facturi fiscale: seria x nr. x/1.04.2011, scadentă în data de 1.04.2011, în valoare de 143.626,22 RON, din care s-a achitat parţial suma de 15.550 RON, rămânând un rest de plată de 93.619,55 RON; seria x nr. x/14.12.2012, scadentă la data de 14.12.2012, în valoare de 107.314,58 RON; seria x nr. x/27.12.2012, scadentă la data de 27.12.2012, în valoare de 105.459,92 RON; seria x nr. x/28.12.2012, scadentă la data de 28.12.2012, în valoare de 402.065,93 RON, şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumei de 692.909,93 RON, începând cu data de 27.12.2012 (data scadenţei ultimei facturi emise) şi până la data plăţii efective.

Pârâta Societatea B. S.R.L. Buşteni a formulat întâmpinare, la data de 12 mai 2016, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată, cu privire la factura fiscală seria x nr. x/01.04.2011 arătând că aceasta are scadenţa la data de 01.04.2011, ceea ce înseamnă că la data de 31.03.2014 a intervenit prescripţia dreptului material la acţiune.

Prin sentinţa civilă nr. 911/C, pronunţată la data de 7 decembrie 2016, în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile în cuantum de 78.069,52 RON aferente facturii seria x nr. x/01.04.2011; a admis cererea formulată şi precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Braşov, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. Buşteni, şi în consecinţă: a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 692.909,93 RON, reprezentând contravaloare prestaţii, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală de la data scadenţei 27.12.2012 şi până la data plăţii efective; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13.723 RON reprezentând cheltuieli de judecată şi a obligat pârâta să plătească statului suma de 6.579 RON reprezentând reducerea taxei judiciare de timbru de care a beneficiat reclamanta ca urmare a admiterii cererii de acordare a facilităţii de plată prin încheierea din 06.04.2015.

Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, prin decizia civilă nr. 1257/Ap, pronunţată la data de 06 iulie 2017, în dosarul nr. x/2015, a respins apelul formulat de reclamanta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 911/C/07.12.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, pe care a păstrat-o; a obligat apelanta S.C. B. S.R.L. la plata către intimata S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în apel, şi a respins restul cheltuielilor de judecată solicitate de intimată, ca nedovedite.

Pârâta Societatea "B." S.R.L. Buşteni a uzat în continuare de calea de atac a recursului împotriva acestei decizii, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecare instanţei de apel, cu obligarea intimatei- pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Învestită fiind cu judecata recursului declarat în cauză, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia de inadmisibilitate a recursului, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) şi alin. (2) teza I Noul C. proc. civ., coroborat cu art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, prin raportare la art. 98 alin. (1) Noul C. proc. civ., excepţie în privinţa căreia, fiind luată în examinare cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., reţine următoarele:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din Noul C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

În accepţiunea conferită de legiuitor, potrivit art. 457 alin. (1) Noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar, potrivit art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile stabilite ca atare prin art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Deopotrivă, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 634 alin. (1) Noul C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel; 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs; 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii; 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.".

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac- care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

În cauză, se constată că, obiect al recursului de faţă îl constituie decizia civilă nr. 1257/Ap din 06 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2015, prin care a fost respins apelul formulat de reclamanta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 911/C/07.12.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (în soluţionarea cererii reclamantei având ca obiect pretenţii- daune contractuale, cerere care a fost întemeiată în drept pe art. 1516, art. 1535 şi art. 1719 din Noul C. civ., O.G. nr. 13/2011 şi art. 411 alin. (2) Noul C. proc. civ.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (1) Noul C. proc. civ., "Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere", iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii.".

Dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013 prevăd că: "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20. VII.2017, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reţinut că, efectul constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În condiţiile în care caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale vizează atât dispozitivul, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/1995), rezultă că sintagma privitoare la pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv nu se va mai aplica hotărârilor pronunţate în apel ulterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, a Curţii Constituţionale.

Per a contrario, hotărârilor pronunţate în apel anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, a Curţii Constituţionale, li se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Or, această din urmă ipoteză este aplicabilă în prezenta cauză, în condiţiile în care decizia ce face obiectul prezentului recurs a fost pronunţată la 06 iulie 2017, iar decizia nr. 369 din 30 mai 2017, a Curţii Constituţionale, a fost publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017, deci, chiar anterior declarării ca fiind neconstituţionale a prevederilor legale sus- arătate.

Totodată, se reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. care instituie un prag valoric de 500.000 RON sunt prorogate de la aplicare, astfel cum rezultă din prevederile art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 conform cărora, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019".

Prin raportare la aceste consideraţii, cum, în speţă, prin cererea de chemare în judecată formulată, astfel cum a fost precizată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 692.909,93 RON, şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă acestei sume, valoare care este inferioară pragului valoric de 1.000.000 RON, prevăzut de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, se poate concluziona în sensul că decizia civilă nr. 1257/Ap din 06 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În atari condiţii, în speţă, văzând şi prevederile art. 483 alin. (2) teza I Noul C. proc. civ., decizia dată în apel nu întruneşte condiţia cerută de art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., întrucât are caracter definitiv de la pronunţarea sa, situaţie în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., şi, în această ipoteză, exercitarea căii extraordinare de atac este inadmisibilă.

Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Se reţine, deci, că, decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din acelaşi cod statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs, textul de lege arătat definind noţiunea de hotărâri definitive, ca fiind "hotărârile care nu sunt supuse apelului, şi nici recursului".

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Înalta Curte constată că, în cauză, se aplică cu prioritate principiul legalităţii, conform căruia, regimul căilor de atac (fel, condiţii, termen) este reglementat de lege şi nu îi este îngăduit niciunui participant al procesului civil să deroge de la acest principiu. Legea este cea care recunoaşte condiţiile de exercitare a căilor de atac, acestea nu sunt stabilite de judecător, astfel că, menţiunile eronate din dispozitivul unei hotărâri privind regimul căii de atac nu sunt de natură a produce efecte juridice, în condiţiile în care sunt contrare legii, astfel că nu deschid părţilor drepturi pe care legea nu le acordă.

Legalitatea căilor de atac, consacrată de art. 457 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit cu care, "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curţii Constituţionale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul la acces liber la justiţie, aşa cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reţinute de art. 16 din Constituţia României.

Faţă de cele de mai sus, nefiind întrunite condiţiile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, cu consecinţa respingerii prezentului recurs dedus judecăţii, ca inadmisibil.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) Noul C. proc. civ., va dispune obligarea recurentei- pârâte Societatea "B." S.R.L. Buşteni să plătească intimatei- reclamante Societatea "A." S.R.L. Braşov suma de 17.850 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SOCIETATEA "B." S.R.L. BUŞTENI împotriva deciziei civile nr. 1257/Ap din 06 iulie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2015.

Obligă recurenta- pârâtă Societatea "B." S.R.L. Buşteni să plătească intimatei- reclamante SOCIETATEA "A." S.R.L. BRAŞOV suma de 17.850 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2018.