Negative conflict of jurisdiction for precautionary attachment: ex officio verification of territorial competence in non-contentious proceedings and effect of contractual jurisdiction clauses

Şedinţa publică din data de 8 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba-Iulia, la data de 28.11.2017, în dosarul nr. x/2017, creditoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu debitoarea B. - Grecia -Sucursala Bucureşti, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei până la concurenţa sumei de 805.676,85 RON.

In drept au fost invocate prevederile art. 194 raportate la art. 254, art. 952 şi următoarele C. proc. civ., art. 1170, 1270, 1516 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4503/CC/2017 din 11.12.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Alba Iulia invocată de instanţă; a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de instituire a sechestrului asigurător formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea B. - Grecia - Sucursala Bucureşti.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

În contractele de închiriere şi prestări servicii nr. x/05.10.2016 şi y/23.02.2017 în Cap. XIV art. 14.2. se prevede că "dacă în decurs de 15 (cincisprezece) zile de la convocarea făcută de către oricare dintre părţi nu se ajunge la o soluţie agreată de ambele părţi, partea interesată se poate adresa instanţei judecătoreşti competente din Bucureşti, România, pentru soluţionarea litigiului în cauză".

Dispoziţia contractuală de mai sus nu este altceva decât o reiterare a regulii generale în materie de competenţă teritorială a instanţelor de judecată cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

In materia măsurilor asigurătorii art. 954 alin. (1) teza I C. proc. civ. prevede că "cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în primă instanţă".

Prevăzută în contract clauza relativă la competentă echivalează cu alegerea de competenţă pe care părţile sunt îndreptăţite să o facă, potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ., atunci când este vorba de procese privitoare la bunuri ori alte drepturi de care pot dispune şi să convină ca să revină competenţa unei alte instanţe decât aceleia care din punct de vedere teritorial ar fi competentă, potrivit legii să soluţioneze cauza.

Instanţa judecătorească din Bucureşti competentă să soluţioneze litigiile intervenite între părţi este cea de la sediul sucursalei din România a societăţii pârâte, adică Judecătoria Sector 6, Bucureşti, în a cărei circumscripţie teritorială se află B-dul x din Sectorul 6 al Municipiului Bucureşti. Aşa fiind, şi în materia măsurilor asigurătorii aceeaşi instanţă este competentă să dispună cu privire la instituirea acestora.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data de 10.01.2018, sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 699 din 31 ianuarie 2018, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionarea acestui conflict.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată în cauză, creditoarea a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei, până la concurenţa sumei de 805.676,85 RON.

Conform art. 954 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în prima instanţă". În această privinţă, instanţa constată că, pe fondul pretenţiilor, creditoarea a formulat o cerere de emitere a unei ordonanţe de plată, iar în această materie, competenţa este stabilită conform art. 1016 C. proc. civ., fiind instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Astfel, instanţa a reţinut că în cauză competenţa teritorială a fost aleasă de părţi, conform art. 126 alin. (1) C. proc. civ., prin contractele încheiate, care la art. 14.2 au stipulat competenţa teritorială în favoarea instanţelor judecătoreşti competente din Bucureşti.

Totuşi, instanţa a reţinut că prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. nu atrag o competenţă teritorială exclusivă a instanţei, astfel că o eventuală necompetenţă teritorială în cauza de faţă nu poate fi valorificată decât în condiţiile şi termenele prevăzute de lege, respectiv doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţei, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Atât timp cât pârâtul nu invocă excepţia de necompetenţă sau o face, însă cu încălcarea limitei temporale prevăzute de lege, instanţa sesizată de reclamant devine în mod exclusiv competentă să soluţioneze acţiunea.

În acest caz, întrucât excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată de către debitoare în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanţa constată că este şi rămâne câştigată competenţa în mod definitiv, atât timp cât procesul se desfăşoară în continuare, instanţei sesizate de creditoare.

Pe cale de consecinţă, instanţa a reţinut că Judecătoria Alba Iulia a invocat din oficiu necompetenţa sa şi a declinat cauza Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, exercitând un drept care nu este prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ. Astfel, numai instanţei sesizate de creditoare îi aparţine competenţa de a soluţiona prezenta cauza, pasivitatea debitoarei determinând în mod definitiv prorogarea de competenţă în favoarea acesteia.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se reţine că obiectul litigiului pendinte îl constituie cererea formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L. privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei B. - Grecia -Sucursala Bucureşti.

Cererea de sechestru asigurător este o cerere necontencioasă, căreia îi sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale art. 952-969 C. proc. civ.

In materia măsurilor asigurătorii art. 954 alin. (1) teza I C. proc. civ. prevede că "cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în primă instanţă".

Potrivit art. 954 alin. (2) C. proc. civ. "Instanţa va decide de urgenţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, stabilind suma până la care se încuviinţează sechestrul, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul cauţiunii şi termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta."

Art. 529 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv art. 536 din C. proc. civ., cuprinse în Cartea a III-a din acelaşi cod, referitoare la procedura necontencioasă judiciară, prevăd obligaţia instantei, de a-şi verifica din oficiu competenţa, chiar dacă este de ordine privată, respectiv stipulează că "(1)Dispoziţiile referitoare la procedura necontencioasă se completează cu dispoziţiile de procedură contencioasă, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii; (2)Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse acelor dispoziţii, care se vor completa cu cele ale prezentei cărţi.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Se reţine că, în speţă, părţile prin clauza prevăzută la Cap. XIV art. 14.2. din contract, au procedat la o alegere de competenţă, în raport cu art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., fiind vorba de procese privitoare la bunuri ori alte drepturi de care pot dispune.

Această clauză prevede că "dacă în decurs de 15 (cincisprezece) zile de la convocarea făcută de către oricare dintre părţi nu se ajunge la o soluţie agreată de ambele părţi, partea interesată se poate adresa instanţei judecătoreşti competente din Bucureşti, România, pentru soluţionarea litigiului în cauză".

Statuările Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, în sensul că o eventuală necompetenţă teritorială în cauza de faţă poate fi valorificată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţei, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nu sunt corecte în raport cu natura necontencioasă a cererii de sechestru asigurător care se judecă fără citarea părţilor.

Având în vedere lipsa unei părţi adverse în cadrul procedurii necontencioase, dispoziţiile din procedura contencioasă relative la întâmpinare, prin care să se invoce o eventuală excepţie de necompetenţă, nu sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii pendinte.

Aşadar în raport cu considerentele expuse, faţă de natura necontencioasă a cererii de sechestru asigurător, se reţine că instanţa este obligată a invoca, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale, astfel cum în mod corect a procedat Judecătoria Alba-Iulia.

Având în vedere clauza contractuală prevăzută la art. 14.2 din contractele perfectate între părţi cu referire şi la art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. instanţa competentă să soluţioneze litigiul pendinte, în condiţiile în care sediul sucursalei pârâtei se află în B-dul x din Sectorul 6 al Municipiului Bucureşti, este Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, aceasta fiind instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul sucursalei din România a societăţii pârâte.

Cum, în cadrul prezentei proceduri necontencioase privind o cerere de sechestru asigurător care se judecă fără citarea părţilor, nu se poate reţine că dreptul de a contesta alegerea instanţei competente revine exclusiv pârâtului în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale edictate în această materie.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2018.