Late appeal by incarcerated defendant dismissed for failure to request restoration in time under criminal procedure

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 436 din 25 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 5507/2003, a fost condamnat inculpatul N.V. la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Totodată, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului la rămânerea definitivă a hotărârii și în baza art. 61 C. pen., s-a revocat restul rămas neexecutat din condamnarea anterioară de un an 7 luni și 25 zile de închisoare, rest care s-a contopit în pedeapsa aplicată.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă H.N., astfel că inculpatul a fost obligat la suma de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și suma de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-au reținut în esență, următoarele:

În ziua de 6 aprilie 2003, inculpatul N.V. fiind invitat în casă de către partea vătămată H.N. care din milă, l-a poftit la masă, în loc să-și arate recunoștința pentru acest gest de omenie, l-a atacat și i-a furat îmbrăcăminte, încălțăminte și alimente evaluate la 10 milioane lei. Faptele au fost dovedite și s-a stabilit comiterea lor în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în raport de condamnarea anterioară de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 334 din 30 mai 2000 a Tribunalului București, din care a fost liberat condiționat la 22 mai 2002 cu un rest rămas neexecutat de 598 zile închisoare.

Inculpatul a declarat apel la 21 iunie 2004, declarația sa fiind înregistrată la Tribunalul București, secția I penală, abia la 22 iulie 2004, în urma adresei de trimitere a Ministerului Administrației și Intereselor emisă la 16 iulie 2004.

Prin această cerere inculpatul nu a solicitat în baza dispozițiilor art. 365 și art. 364 C. proc. pen., o repunere în termenul de apel și dealtfel nici nu au fost îndeplinite cerințele pentru a fi admis apelul peste termen.

Prin decizia penală nr. 617 din 20 august 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins apelul ca fiind tardiv introdus apreciind în mod corect că dat fiind împrejurarea că inculpatul a fost lipsă la judecata în fond, termenul de apel curge de la comunicare, ori acesta a fost încarcerat la 18 mai 2004 conform adresei din dosarul nr. 2714/2004 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, iar apelul a fost declarat la 21 iunie 2004.

Fiind nemulțumit de soluția Curții de apel, inculpatul a declarat în termen legal recurs, menținându-și poziția potrivit căreia fiind lipsă la dezbateri, apelul său în mod greșit a fost apreciat ca tardiv.

Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat, întrucât din actele existente la dosar reiese cu certitudine împrejurarea că inculpatul a fost încarcerat în această cauză la 18 mai 2004 în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 502/2004 emis de Tribunalul București, secția I penală, pedeapsă stabilită în baza sentinței penale nr. 436/2004 rămasă definitivă prin neapelare.

Chiar dacă inculpatul a fost legal citat la ambele adrese de domiciliu și realizată fiind și procedura prin afișare la ușa Consiliului Local al Primăriei sector 4 București susține că nu a știut de existența sentinței penale pronunțate împotriva sa, de la data încarcerării sale, 18 mai 2004 avea posibilitatea potrivit art. 364 C. proc. pen., să declare apel peste termen solicitând repunerea în termenul de apel.

Ori inculpatul a înțeles să declare apel abia la 21 iunie 2004, iar cererea sa a fost înregistrată abia la 16 iulie 2004, deci cu mult peste termenul prevăzut de lege.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 617 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la 20 august 2004, în dosarul nr. 2714/2004.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 octombrie 2004.