Exclusive jurisdiction of bankruptcy judge over liquidator's action to annul fraudulent asset transfers under Law No. 85/2006

Şedinţa publică din data de 8 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 04.11.2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Consultant Insolvenţă SPRL şi B. SPRL a chemat în judecată pârâta S.C. C. S.R.L. şi a solicitat instanţei: 1) să constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/01.06.2010, încheiat intre S.C. A. S.R.L., reprezentata legal de către administrator D. in calitate de vânzător si S.C. C. S.R.L., reprezentata legal de către administrator E., in calitate de cumpărător; 2) să constate nulitatea absoluta a tuturor actelor subsecvente contractului de vânzare-cumpărare nr. x/01.06.2010, respectiv: - factura cu nr. x având menţionat la rubrica cumpărător pe S.C. C. S.R.L., iar la rubrica Denumirea produselor sau a serviciilor Avans marfa conform contract. Valoarea totala a facturii a fost de 2.417.579,01 RON (2.031.579,00 RON + 386.000,01 RON TVA); - Contractul de vânzare cumpărare creanţa nr. 48b din 30.04.2011, prin care S.C. A. S.R.L. a vândut către S.C. F. S.R.L., creanţa pe care o deţinea faţă de S.C. C. S.R.L. Valoarea totala a creanţei cedate era de 2.417.579,01 RON, aceasta a fost vânduta la valoarea de 4.950 RON; - Notele contabile din data de 29.06.2012 prin care au fost stornate articolele contabile înregistrate conform contractului de vânzare cumpărare creanţa nr. 48h din 30.04.2011; - Articolul contabil 4111 Clienţi, analitic S.C. C. S.R.L.-419 Clienţi creditori cu suma de - 2.031.579,00 RON, întocmit in data de 30.06.2012; - Nota contabila 1171 Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperita - 2071 Fond comercial pozitiv cu suma de - 83.271.079,93 RON; 3) - Repunerea părţilor in situaţia anterioară.

Prin sentinţa civilă nr. 2787/01.03.2017 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2016, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Timişoara şi, în consecinţă, a fost declinată soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Cauza a fost astfel înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 28.03.2017, sub nr. dosar x/2016

La data de 27.06.2017, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş, reţinând cauza în pronunţare cu privire la acest aspect.

Prin sentinţa civilă nr. 1065/PI/LP din 27 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş în soluţionarea acţiunii formulate de reclamanta G. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L. având ca obiect constatarea nulităţii absolute. Totodată, a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

În fundamentarea acestei sentinţe, analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş în soluţionarea cauzei, invocată din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (3), instanţa a reţinut că litigiul pendinte are ca obiect cererea formulată de lichidator pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, în drept fiind astfel incidente dispoziţiile art. 81 alin. (1) coroborat cu art. 6 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006.

Prin urmare, văzând că dispoziţiile legale menţionate prescriu competenţa teritorială exclusivă în favoarea tribunalului de la sediul debitorului, litigiul dedus judecăţii fiind de competenţa exclusivă a judecătorului sindic, raportat la faptul că dosarul de insolvenţă al debitoarei este înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub nr. x/2012, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 132 alin. (3) noul C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

La data de 19.07.2017 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la completul CD 7 P/CAF sub nr. x/2016.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20 octombrie 2017 instanţa a constatat că, din eroare, prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la completul CD 7 P/CAF, fiind de competenţa exclusivă a judecătorului sindic investit cu soluţionarea dosarului de insolvenţă nr. 1909/101/2012 al Tribunalului Mehedinţi, privind pe debitoarea S.C. A. S.R.L., aşa cum rezultă din sentinţa nr. 1065/27.06.2017 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2016.

Faţă de constatările instanţei şi înscrisurile depuse la dosar, a fost trimisă cauza la completul CD 13 F, învestit cu soluţionarea dosarului de insolvenţă nr. 1909/101/2012 al Tribunalului Mehedinţi, privind pe debitoarea S.C. A. S.R.L., acordându-se termen de judecată la data de 03.11.2017, completul CD 13F.

Prin sentinţa nr. 257/2017 din 3 noiembrie 2017, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mehedinţi; a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar Consultant Insolvenţă SPRL, în contradictoriu cu pârâtele S.C. F. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar Consultant Insolvenţă SPRL şi B. SPRL şi S.C. C. S.R.L., reprezentată, prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă H., având ca obiect constatare nulitate act, în favoarea Tribunalului Timiş; a constatat ivit conflictul negativ de competentă şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii instanţei competente.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Din perspectiva regimului juridic al invocării necompetenţa materială şi cea teritorială exclusivă trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Excepţia de necompetenţă este o excepţie de procedură ce se rezolvă înainte de administrarea probelor.

Tribunalul Timiş a acordat două termene de judecată: la 16.05.2017 şi la 27.06.2017. La termenul din 16.05.2017 instanţa a acordat cuvântul asupra probatoriului administrat, încuviinţând administrarea probei cu înscrisuri şi efectuarea unei expertize în specialitatea contabilă, numind expert I., desemnând obiectivele la care expertul ar trebui să răspundă şi a fixat onorariul acestuia la 2.000 RON.

În aceste condiţii în care Tribunalul Timiş a procedat la administrarea probelor înseamnă că s-a depăşit momentul limită la care s-ar fi putut invoca excepţia de necompetenţă şi trebuia să se procedeze la soluţionarea cauzei pe fond, iar nu la trimiterea dosarului la instanţă pe care a considerat-o competentă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Mehedinţi - judecător sindic competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că, reclamanta se află în procedura insolvenţei judiciare, în temeiul Legii nr. 85/2006, în dosarul nr. x/2012 aflat pe rolul Tribunalului Mehedinţi şi că litigiul pendinte are ca obiect cererea formulată de lichidator pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale.

Înalta Curte reţine că legea insolvenţei este o lege specială având propriul domeniu de reglementare, astfel că demersul judiciar pendinte este necesar a se încadra în prevederile procedurale imperative ale C. proc. civ., însă cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează procedura insolvenţei.

Legea nr. 85/2006 are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, legiuitorul urmărind concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului, în competenţa exclusivă a judecătorului-sindic desemnat în procedura insolvenţei debitoarei. Asigurarea judecării în mod unitar de către judecătorul sindic a tuturor cererilor îndreptate împotriva debitorului ce pot afecta patrimoniul acestuia, este scopul avut în vedere de legea insolvenţei.

Dispoziţiile art. 11 din menţionatul act normativ enumeră principalele atribuţii ale judecătorului sindic, care sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii de insolvenţă, alin. (1) lit. h) prevăzând, în mod expres, că "Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: … h) judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;".

Astfel, cererea formulată de lichidator pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, nu poate fi soluţionată decât în condiţiile reglementate de legislaţia specială, respectiv Legea nr. 85/2006, iar nu în cadrul procedurii reglementate de C. proc. civ.

Conform art. 6 din Legea nr. 85/2006 "Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secţie specială de insolvenţă sau un complet specializat de insolvenţă, acesteia/acestuia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege."

Aşadar, potrivit acestui text de lege, toate procedurile prevăzute de legea insolvenţei, cu excepţia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerţului şi sunt exercitate de un judecător-sindic.

În consecinţă, acţiunea în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, este o acţiune care se impune a fi soluţionată pe calea legii speciale a insolvenţei, de judecătorul-sindic din cadrul tribunalului, judecător specializat in materia procesului determinată după natura obiectului său.

Este adevărat că Tribunalul Timiş a acordat două termene în cauză şi a procedat la administrarea unor probe, însă, faţă de dispoziţiile speciale, de strictă interpretare, din materia insolvenţei şi, văzând necesitatea asigurării judecării în mod unitar de către judecătorul sindic a tuturor cererilor îndreptate împotriva debitorului ce pot afecta patrimoniul acestuia, se impune ca judecătorul-sindic să procedeze la soluţionarea pricinii.

Prin urmare, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi, reţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2016 prin raportare la art. 6 alin. (1) cu referire la art. 11 alin. (1) lit. h) din aceeaşi lege, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine judecătorului sindic învestit cu soluţionarea dosarului de insolvenţă nr. 1909/101/2012 al Tribunalului Mehedinţi, acesta având posibilitatea de a analiza asupra admisibilităţii cererii din perspectiva normelor de drept aplicabile în materie.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi - judecător sindic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi - judecător sindic.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2018.