Revision denied for lack of identical object in contradictory shareholder resolution annulment and corporate restitution claims

Şedinţa publică din data de 8 martie 2018

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire transmisă cu plic la data de 7 iulie 2017 şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 10 iulie 2017, sub nr. x/2017, revizuenta A. S.A, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea cererii şi pe cale de consecinţă: anularea deciziei civile nr. 1013/07.06.2017, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, această hotărâre fiind potrivnică deciziei civile nr. 821/10.05.2017, pronunţată anterior de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocaţial şi taxă judiciară de timbru aferente judecăţii în primă instanţă şi în calea de atac a revizuirii.

După expunerea parcursului procesual al cauzei înregistrată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2014, precum şi al cauzei înregistrată de Tribunalul Bucureşti sub nr. x/2015, urmare disjungerii dispuse prin încheierea de şedinţă din data de 08.04.2015, în dezvoltarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., revizuenta a susţinut, în esenţă, următoarele:

În dosarul nr. x/2014, instanţa de apel a anulat menţiunile înscrise la punctele 2 - 4 din Hotărârea AGEA din data de 18.07.2014, prin care, cu majoritate de voturi, acţionarii societăţii au hotărât: punctul (2) - respingerea aprobării reducerii capitalului social al societăţii cu valoarea activelor aduse ca aport la capitalul social al societăţii de către acţionatul C.N. Poşta Română S.A., respectiv cu valoarea bunurilor imobile situate în Bucureşti sector 1, Calea x şi în Bucureşti, str. x; punctul (3) - respingerea aprobării diminuării totale a numărului de acţiuni deţinute de C.N. Poşta Română S.A., respingerea constatării lipsei calităţii de acţionar a acesteia şi respingerea cererii de transmitere a dreptului de administrare asupra imobilelor aportate; punctul (4) - respingerea propunerii de actualizare a actului constitutiv al societăţii ca urmare a reducerii capitalului social.

Revizuenta a arătat că, în soluţionarea cauzei, instanţa de apel trebuia să ţină seama de faptul că anularea menţiunilor înscrise la punctele 2-4 din hotărâre (aferente ordinii de zi), nu putea fi dispusă, din vreme ce punctele 2-4 din hotărârea AGEA coincid cu capetele 2-5 din cererea de chemare în judecată, respinse definitiv de instanţa învestită cu soluţionarea acestora, fie ca fiind prematur formulate, fie ca inadmisibile, în dosarul nr. x/2015.

A mai arătat că instanţa apelului, la termenul din data de 12.04.2017, a repus cauza pe rol tocmai pentru a primi lămuriri cu privire la modalitatea în care a fost soluţionat dosarul nr. x/2015, iar la termenul din data de 24.05.2017, revizuenta a prezentat un extras al minutei deciziei nr. 821/10.05.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, aspect ce dovedeşte că instanţa a cunoscut soluţia pronunţată anterior de către ICCJ şi că prin aceasta au fost respinse definitiv pretenţiile CN Poşta Română cu privire la operaţiunile societare cerute prin cererea de chemare în judecată. In cauză nu a fost invocată de către părţi sau de către instanţă, excepţia autorităţii de lucru judecat.

Din circumstanţele cauzei şi a modalităţii în care au fost soluţionate pretenţiile reclamantei-apelante CN Poşta Română S.A., rezultă că acestea au fost soluţionate în dosare diferite, în care s-au pronunţat hotărâri diferite, cea dintâi cauză soluţionată fiind cea care a format obiectul dosarului nr. x/2015, a mai arătat revizuenta.

De asemenea, a susţinut revizuenta, autoritatea de lucru judecat a fost încălcată şi prin respingerea apelului pe care l-a formulat, în temeiul art. 466 coroborat cu art. 461 alin. (2) C. proc. civ., împotriva considerentelor sentinţei civile nr. 1374/03.03.2016.

Cererea de apel a revizuentei a privit situaţia existenţei unor considerente greşite în cuprinsul sentinţei primei instanţe, fapt pentru care se impune menţinerea dispozitivului sentinţei civile nr. 1374/03.03.2016 şi schimbarea/înlăturarea motivelor în baza cărora a fost întocmit acesta.

Revizuenta a mai arătat că modalitatea în care instanţa a procedat la încadrarea controlului solicitat de apelanta-intimată ca fiind unul de oportunitate, precum şi dezvoltarea motivelor ce au precedat acestei concluzii, sunt contrare legii şi nesocotesc efectele ce decurg dintr-o hotărâre penală, atât din punct de vedere al naturii lor, cât şi din punct de vedere al persoanelor faţă de care acestea sunt opozabile şi obligatorii.

Astfel, a susţinut revizuenta, prin sentinţa penală rămasă definitivă prin decizia penală nr. 13/24.01.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus "desfiinţarea parţială a actului constitutiv al SC. A. S.A. -pct. 3.1.5. până la 3.1.5.2. inclusiv - autentificat prin încheierea de autentificare nr. 722 din 26.07.2005", din dispozitivul hotărârii penale rezultând că instanţa nu a dispus în sarcina revizuentei constatarea lipsei calităţii de acţionar al apelantei-intimate.

Prin urmare, atâta timp cât prin hotărârea judecătorească nu s-a dispus nici reducerea capitalului social, nici scoaterea din patrimoniul societăţii a imobilului din str. x, este greşit argumentul instanţei de fond potrivit căruia "indiferent de recunoaşterea lor prin hotărârea adunării generale, reclamanta şi pârâta fiind ţinute să le respecte, în caz contrar, pârâta funcţionează nelegal, fără modificarea ca atare a structurii capitalului, a acţionariatului, în prezent fiind susceptibile de sancţiuni legale pentru nesocotirea unei hotărâri judecătoreşti definitive".

În acelaşi sens, a mai susţinut revizuenta, instanţa penală nu a dispus ca restabilirea situaţiei anterioare să se realizeze prin obligarea sa la transmiterea vreunui drept de folosinţă sau proprietate către reclamantă, deoarece analiza cauzei penale a privit exclusiv raporturile dintre Statul Român şi C.N Poşta Română.

S-a arătat că, sub aspectul argumentelor care converg către finalitatea potrivit căreia prin hotărârea penală nu s-a procedat la obligarea revizuentei în sensul modificării actului constitutiv, trebuie avute în vedere mai multe circumstanţe:

În primul rând, revizuenta nu a fost parte în procesul penal, iar hotărârea judecătorească de condamnare nu produce efecte absolute, ci efecte relative faţă de cei care au luat parte la judecată (art. 22 C. proc. pen., art. 435 alin. (2) C. proc. civ.).

În al doilea rând, modificarea actului constitutiv pe cale judecătorească este posibilă în situaţii limitativ prevăzute de lege, respectiv atunci când se produce excluderea unui asociat şi instanţa, prin hotărârea de excludere va dispune şi cu privire la structura participării la capitalul social al celorlalţi asociaţi (art. 223 alin. (3) din Legea nr. 31/1990).

Astfel, în raport de reglementarea expresă şi limitativă a situaţiilor în care se poate dispune pe cale judecătorească modificarea actului constitutiv, revizuenta a susţinut că este greşită argumentarea instanţei de fond în sensul în care sugerează apelantei-pârâte ideea potrivit căreia "are posibilitatea de a acţiona, distinct, în instanţă, pentru a solicita obligarea pârâtei la înregistrarea în registrul comerţului a actului constitutiv actualizat privind situaţia acţionarilor, a capitalului social, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi implicit, constatarea existenţei şi funcţionarea legală a societăţii pârâte ".

Revizuenta a mai susţinut că în urma pierderii parţiale a aportului în natură efectuat de către apelanta-intimată, aceasta are posibilitatea reîntregirii capitalului social, precum şi a obligării acţionarului care răspunde pentru evicţiune să acopere prejudiciul cauzat şi beneficiul nerealizat de societate ca urmare a intervenţiei unei cauze de răspundere; din această perspectivă fiind neîntemeiată susţinerea instanţei de fond potrivit căreia "astăzi societatea nu funcţionează legal, nu are lămurite obiectul licit, deţinerea în capitalul social al celor două terenuri, structura capitalului social în ceea ce priveşte calitatea de acţionar al reclamantei faţă de hotărârea penală pronunţată".

A subliniat revizuenta că prin hotărârea penală s-a dispus doar anularea "pct. 3.1.5. până la 3.1.5.2. inclusiv" din Actul constitutiv al societăţii, iar nu şi punctele ce privesc aportul în natură a bunului imobil situat în str. x, Bucureşti (astfel cum a fost încheiat Actul Adiţional la Actul Constitutiv), aşadar, trebuie avut în vedere că hotărârea penală nu aduce niciun fel de atingere aportului în natură în ceea ce priveşte terenul din str. x, Bucureşti. Pentru acest motiv considerentele cuprind în mod vădit o greşeală de interpretate, terenul fiind în mod legal aportat la capitalul social al revizuentei, neexistând expuse niciun fel de argumente de către reclamantă în sens contrar.

Mai mult, relativ la acest imobil, instanţa de fond nici măcar nu a procedat la o analiză juridică a modalităţii în care a fost aportat sau la o eventuală legătură consecvenţională între acesta şi aportul terenului cu privire la care instanţa penală a dispus, deducând o simplă concluzie fără un suport juridic argumentat în vreun fel.

Trebuie menţionat, a arătat revizuenta, că în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, aportul nu este o simplă obligaţie de a da, ci şi o obligaţie de a face, adică de a preda bunul aportat, fiind astfel caracterizată în literatura de specialitate ca fiind o obligaţie de a face calificată. În acest sens, partea care se obligă să aporteze un bun, se obligă totodată să-1 predea conform destinaţiei societare, iar sancţiunea dispusă ca urmare a faptelor reclamantei, respectiv sancţiunea "desfiinţării" acelei părţi din Actul Constitutiv, se circumscrie în totalitate cauzelor şi condiţiilor răspunderii pentru evicţiune.

În acest sens, revizuenta a susţinut că a formulat o acţiune în garanţie pentru evicţiune împotriva apelantei-intimate, ca urmare a desfiinţării actului constitutiv ce formează obiectul dosarului nr. x/2011 al Tribunalului Bucureşti.

Revizuenta a mai arătat că independent de lipsa unei analize din partea instanţei de fond privind cauzele nulităţii unei societăţii, se poate observa că art. 56 alin. f) din Legea nr. 31/1990 priveşte strict doar ipoteza în care actul constitutiv nu prevede aporturile asociaţilor. Textul de lege priveşte în mod exclusiv situaţia în care în Actul constitutiv nu este redat niciun aport al asociaţilor, iar nu şi cazurile în care un bun a fost aportat, dar ulterior societatea a fost evinsă în dreptul său de proprietate. În ceea ce priveşte art. 56 alin. g) din Legea nr. 31/1990, dată fiind funcţia capitalului social de a determina limita gajului general al creditorilor societăţii, textul de lege ar fi aplicabil doar în situaţia scăderii sub plafoanele minimale ale capitalului social impuse de lege.

Revizuenta a susţinut că, în soluţionarea cererii de revizuire, se impune ca instanţa să dispună anularea deciziei civile nr. 1013/07.06.2017, atât sub aspectul modului de soluţionare a apelului reclamantei-apelante, cât şi sub aspectul apelului său, deoarece, prin respingerea acestui ultim apel, instanţa a validat considerentele primei instanţe, care la rândul lor contravin sentinţei civile nr. 3435/17.06.2015, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 821/10.05.2017, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

S-a mai susţinut că, aşa cum reiese din prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituţia autorităţii de lucru judecat, în care două instanţe, soluţionând aceeaşi pricină, în dosare diferite, au pronunţat hotărâri potrivnice şi că în prezenta cauză sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate a revizuirii.

La 1 august 2017, intimata Compania Naţionala "Posta Romana" S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării, susţinând că cererea de revizuire formulată în cauză nu este însoţită şi nu face referire la vreo taxă judiciară de timbru aferentă acesteia; totodată, a invocat şi excepţia tardivităţii în raport de art. 511 coroborat cu art. 509 alin. (1) C. proc. civ. în referire la art. 182 alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a inadmisibilităţii cererii de revizuire.

În privinţa inadmisibilităţii cererii de revizuire, s-a susţinut, în esenţă, că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi, între cele doua litigii existând o diferenţă de fond în privinţa obiectului (nefiind vorba de hotărâri potrivnice). Soluţia pronunţată in dosarul nr. x/2014 vizează practic controlul judecătoresc pe care instanţa l-a efectuat asupra unui act juridic al Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor revizuentei S.C. A. S.A.. In cazul celui de-al doilea litigiu este vorba de demersurile pe care revizuenta trebuie sa le întreprindă (acţiunea intimatei fiind respinsa la acest motiv, argumentat de faptul ca acţiunea ar fi prematur introdusă, dreptul la acţiune nefiind încă născut în lipsa unei Hotărâri de Guvern pentru retractarea H.G. nr. 377/2007).

La 10 august 2017, revizuenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea excepţiilor invocate şi admiterea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată.

În şedinţa publică din 8 martie 2018, intimata C.N. POŞTA ROMÂNĂ S.A. BUCUREŞTI, reprezentată de consilier juridic, a precizat că în urma verificării înscrisurilor aflate la dosar, şi-a lămurit aceste aspecte, motiv pentru care, a arătat că înţelege să nu mai susţină cele două excepţii.

Cât priveşte cererea de revizuire transmisă prin poştă la 7 iulie 2017 şi înregistrată la data de 11.07.2017, sub nr. x/2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, se constată că revizuenta A. S.A, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1013/07.06.2017, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civila, în dosarul nr. x/2014, prin care a solicitat admiterea cererii şi pe cale de consecinţă, anularea deciziei civile nr. 1013/07.06.2017, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, considerând că aceasta hotărâre este potrivnică deciziei civile nr. 821/10.05.2017, pronunţată anterior de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

La termenul de judecată din data de 24.10.2017, Curtea de Apel Bucureşti, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cererii de revizuire, potrivit art. 510 alin. (2) noul C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1800 din 24 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în aplicarea dispoziţiilor art. 510 alin. (2) teza a II-a noul C. proc. civ. si art. 132 noul C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti; a declinat competenţa soluţionării cauzei, având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A., împotriva deciziei civile nr. 1013 din 07.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata C.N. POŞTA ROMÂNĂ S.A., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, în raport cu art. 510 noul C. proc. civ. în referire la art. 509 alin. (1) pct. 8 şi alin. (2) teza a II-a a art. 510 noul C. proc. civ., văzând că, în speţă, se consideră că decizia civila nr. 1013/07.06.2017 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civila, în dosarul nr. x/2014 este potrivnică deciziei civile nr. 821/10.05.2017 pronunţată anterior de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, competentă să soluţioneze cererea de revizuire este Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cauza, astfel declinată, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 17 ianuarie 2018, sub nr. x/2017.

Prin încheierea din 27 februarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis excepţia litispendenţei şi a dispus reunirea dosarului nr. x/2017 la prezenta cauză.

Urmare acestei măsuri, în şedinţa publică din 8 martie 2018, instanţa a constatat reunirea celor două cauze.

Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate şi a normelor legale incidente, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele care succed:

Se reţine că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2014 (formulata în temeiul art. 132 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 31/1990), reclamanta C.N. Poşta Română S.A. a solicitat următoarele: anularea parţială a Hotărârii A.G.A. S.C. A. S.A. din data de 18.07.2014, în sensul anulării menţiunilor înscrise la punctele 2-4 din hotărâre; obligarea pârâtei la înregistrarea la Registrul Comerţului a actului constitutiv actualizat (ţinând cont de faptul că, printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă, articolele art. 3.5 până la art. 3.5.1 din actul constitutiv au fost desfiinţate); constatarea lipsei calităţii de acţionar a apelantei C.N. Poşta Română S.A. al S.C. A. S.A. şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la radierea menţiunilor din Registrul Acţionarilor şi de la Registrul Comerţului; constatarea intervenirii diminuării capitalului social al S.C. A. S.A. cu valoarea aportului adus de către apelanta reclamantă C.N. Poşta Română S.A. şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la înregistrarea la Registrul Comerţului a acestei operaţiuni; restabilirea (repunerea) părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâtei la predarea (punerea în posesie) imobilelor care au constituit aportul în natură la capitalul social al S.C. A. S.A. (2 imobile: imobilul teren în suprafaţă de 8.218,18 mp situat în Calea x, Bucureşti, proprietate publică a Statului Roman şi imobilul teren situat în str. x, Bucureşti, proprietate privata a C.N. Poşta Română S.A.).

Prin încheierea din 8 aprilie 2015, instanţa de fond a disjuns primul capăt de cerere (care a format obiectul dosarului nr. x/2014) de celelalte capete (2, 3, 4 şi 5) care au format obiectul dosarului nr. x/2015).

Prin sentinţa civilă nr. 3435/17.06.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active ca neîntemeiată; a admis excepţia prematurităţii pentru capetele 2,3,4,5 ce fac obiectul cauzei, pentru cap. 5 în privinţa imobilului din Calea x nr. 133-135Buc (cap. 5 lit. a) si a respins ca prematură acţiunea raportat la aceste capete de cerere. Totodată, a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere 5 lit. b), pentru terenul situat în str. x, sector 1 Buc şi l-a respins ca inadmisibil.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 2050A din 9 decembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a respins ca nefondat apelul principal declarat de reclamanta C.N. Poşta Română S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3435 din 17.06.2015, apelanta-reclamantă fiind obligată la plata sumei de 9852,49 RON către intimata-pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta C.N. Poşta Română S.A., care prin decizia nr. 821 din 10 mai 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a fost respins ca nefondat, recurenta-reclamantă fiind obligată la plata sumei de 6481 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.

În ceea ce priveşte primul capăt de cerere, prin sentinţa civilă nr. 1374 din 03.03.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei ca neîntemeiată.

A respins cererea de chemare in judecată formulată de reclamanta C.N. POSTA ROMANA S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 2003/2016 din 31 martie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a admis cererea formulata de pârâta S.C. A. S.A. şi a dispus completarea sentinţei civile nr. 1374/2016 prin pronunţarea şi asupra cererii pârâtei cu privire la cheltuielile de judecata. A admis in parte cererea pârâtei şi a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu de avocat redus în cuantum de 11.000 RON către pârâtă.

Prin decizia civila nr. 1013 din 07.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă s-a admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1374/03.03.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2014 de către CN POŞTA ROMÂNA S.A..

A fost schimbată în tot sentinţa atacată, în sensul că: a fost admisă acţiunea. S-a dispus anularea parţială a Hotărârii AGEA A. S.A. din data de 18.07.2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 5142/28.08.2014, în sensul anulării menţiunilor înscrise la punctele 2-4 din hotărâre.

S-a respins, ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1374/03.03.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2014.

S-a respins, ca rămas fără obiect, apelul declarat de către CN Poşta Română S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2003/30.03.2016.

A fost obligată apelanta pârâtă S.C. A. S.A. la plata către apelanta reclamantă CN POŞTA ROMÂNĂ S.A., a sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform art. 431 din C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, iar lucrul anterior judecat într-un alt litigiu poate fi opus de părţile acelui litigiu.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, situaţie în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Condiţiile anterior menţionate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerinţe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Or, în speţă, se constată că hotărârile pretins potrivnice, deşi au fost pronunţate în dosare diferite, nu au avut acelaşi obiect şi, ca atare, contrarietatea hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condiţiile anterior menţionate.

Pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acţiune să fie identic cu cel din prima acţiune.

Aşa cum s-a arătat, iniţial, cererea de chemare în judecată formulată de C.N. Poşta Română S.A. a cuprins cinci petite, prin încheierea din 8 aprilie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, prima instanţă procedând la disjungerea capătului 1 de cerere, de capetele 2-5 ale acţiunii introductive.

Astfel, în dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă litigiul dintre părţi a purtat asupra cererii formulate de reclamanta C.N. Poşta Română S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. privind anularea parţială a Hotărârii A.G.A. S.C. A. S.A. din data de 18.07.2014, în sensul anulării menţiunilor înscrise la punctele 2-4 din hotărâre.

În dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă litigiul dintre părţi a purtat asupra cererii formulate de reclamanta C.N. Poşta Română S.A. privind: obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la înregistrarea la Registrul Comerţului a actului constitutiv actualizat (ţinând cont de faptul că, printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă, articolele art. 3.5 până la art. 3.5.1 din actul constitutiv au fost desfiinţate); constatarea lipsei calităţii de acţionar a apelantei C.N. Poşta Română S.A. al S.C. A. S.A. şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la radierea menţiunilor din Registrul Acţionarilor şi de la Registrul Comerţului; constatarea intervenirii diminuării capitalului social al S.C. A. S.A. cu valoarea aportului adus de către apelanta reclamantă C.N. Poşta Română S.A. şi, pe cale de consecinţă, obligarea intimatei - pârâte la înregistrarea la Registrul Comerţului a acestei operaţiuni; restabilirea (repunerea) părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării intimatei - pârâte la predarea (punerea în posesie) imobilelor care au constituit aportul în natură la capitalul social al S.C. A. S.A. (2 imobile: imobilul teren în suprafaţă de 8.218,18 mp situat în Calea x, Bucureşti, proprietate publică a Statului Roman şi imobilul teren situat în str. x, Bucureşti, proprietate privata a C.N. Poşta Română S.A.).

Rezultă, faţă de cele sus expuse, că nu există identitate de obiect între cererea de chemare în judecată ce a constituit obiectul dosarului nr. x/2014, constând într-o cerere privind acţiunea în anularea unei hotărâri AGA şi cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost disjunsă, ce a constituit obiectul dosarului nr. x/2015, cerere cu individualitate proprie vizând anumite operaţiuni societare.

Contrar susţinerilor revizuentei, în speţă nu se poate reţine contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identităţii de obiect făcând de prisos analizarea celorlalte condiţii impuse de evocatul text normativ.

Aşa fiind, având în vedere lipsa de identitate cu privire la obiectul cererilor, constatând a nu fi întrunită condiţia existenţei triplei identităţi, în raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1013 din 7 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1013 din 7 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2018.