Criminal complaint over pension recalculation rejected as unfounded; appeal dismissed with costs.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea adresată Poliției municipiului Ploiești la 15 august 2003 C.A. a cerut cercetarea și trimiterea în judecată a judecătorului M.M. de la Tribunalul Prahova și a directorului C.P. a județului Prahova, I.D., pentru infracțiunile de abuz în serviciu și, respectiv, de fals prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., susținând că în mod greșit i s-a respins contestația privind recalcularea pensiei, avându-se în vedere date eronate comunicate de intimatul I.D.

Declinându-se competența de către Poliția municipiului Ploiești, cercetările au fost efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești cu privire la I.D. și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cu privire la judecătorul M.M.

Prin rezoluțiile nr. 2645/P/2003 și respectiv, nr. 377/P/2003 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților reținându-se că nu există elemente din care să rezulte săvârșirea infracțiunilor reclamate. Rezoluțiile au fost confirmate prin respingerea plângerii petiționarului prin ordonanța nr. 723 din 22 martie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Plângerea formulată împotriva ordonanței de petiționar la Curtea de Apel Ploiești a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința penală nr. 47 din 3 iunie 2004.

Împotriva acestei sentințe petiționarul C.A. a declarat recurs, susținând că instanța nu a luat în considerare toate probele pe care le-a adus în susținerea acuzațiilor sale și a cerut judecarea intimaților pentru infracțiunile menționate în plângere.

Recursul nu este fondat.

În plângerea sa petiționarul susține că în anul 1987 când i s-a stabilit pensia, nu i s-a luat în calcul perioada 1981 - 1983. Această susținere este reală, însă ulterior, în urma demersurilor sale, prin decizia nr. 182064 din 28 ianuarie 1999 a D.G.M.P.S. Prahova această perioadă a fost inclusă în calculul vechimii în muncă, modificându-se totodată și cuantumul drepturilor la pensie. Această decizie a fost emisă în urma pronunțării unor hotărâri judecătorești și anume, deciziile civile nr. 1244 din 28 decembrie 1994 și nr. 760 din 2 martie 2000 prin care s-a constatat că perioada menționată constituie vechime în muncă conform art. 11 din Decretul nr. 118/1990, iar pârâta SC S. SA Mangalia a fost obligată să o înscrie în cartea de muncă și totodată să plătească despăgubirile corespunzătoare.

În aceste condiții soluția de respingere a contestației este corectă.

Din probele administrate nu rezultă că judecătorul M.M. și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia soluționării dosarului. Nu sunt deci întrunite condițiile prevăzute de lege pentru ca împotriva celor doi intimați să se fi început urmărirea penală pentru infracțiunile menționate în plângerea petiționarului. Astfel, se constată că rezoluția emisă de parchet este temeinică și legală.

În consecință, se va respinge recursul declarat, iar recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.A. împotriva sentinței penale nr. 47 din 3 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2004.