Contestație în anulare inadmisibilă pentru motive neîncadrate în art. 317-318 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 7 martie 2018

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1387 din 4 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2009 a fost respins recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 19 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii a declarat contestaţie în anulare contestatoarea A., motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Împotriva încheierii de şedinţă din 10.05.2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2009, prin care a fost respinsă cererea de recuzare, contestatoarea A. a formulat cerere de reexaminare, care a fost soluţionată prin încheierea din 19 iunie 2017, în sensul respingerii cererii.

Împotriva încheierii din 19 iunie 2017, contestatoarea A. a declarat recurs.

Prin decizia atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins în mod nelegal recursul declarat împotriva încheierii din 19 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil, reţinând că s-a declarant recurs la recurs, deşi în realitate recursul şi cererea de reexaminare sunt distincte, încălcând astfel art. 6 din CEDO, care consacră accesul liber la justiţie.

De asemenea, instanţa de recurs i-a încălcat contestatoarei dreptul la apărare, aceasta primind întâmpinările în ziua în care s-a judecat cauza, iar instanţa nu a dispus amânarea cauzei în vederea depunerii de concluzii scrise.

Mai mult, intimata B. s-a legitimat cu un domiciliu la care nu are dreptul, acesta fiind proprietatea contestatoarei.

Dezlegarea dată prin decizia nr. 1387 din 04 octombrie 2017 este rezultatul unei erori materiale, instanţa de recurs respingând recursul ca inadmisibil şi necercetând motivele indicate în mod detaliat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 317-321 C. proc. civ., art. 6 din CEDO, precum şi orice alte dispoziţii legale în materie.

Prin întâmpinările formulate de către intimatele Banca Naţională a României şi de Academia de Studii Economice din Bucureşti a fost invocată excepţia inadmisibilităţii cererii, întrucât motivele indicate nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi 318 din C. proc. civ.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1), raportat la art. 317şi 318 din vechiul C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, o va admite, pentru următoarele considerente.

Conform dispoziţiilor art. 317 din vechiul C. proc. civ., invocat de contestatoare, "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Art. 318 din acelaşi cod statuează că "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, nesuspensivă de executare. Ea se poate exercita numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Nu este admisibilă contestaţia în anulare în cazul în care se invocă alte motive decât cele prevăzute de art. 317-318 din C. proc. civ.

În speţă, Înalta Curte constată că, prin decizia nr. 1387 din 4 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2009, a fost respins recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 19 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.

Argumentele expuse de contestatoare, respectiv exercitarea unor căi de atac distincte: cererea de reexaminare şi recurs, încălcarea dreptului la apărare, folosirea de către intimata B. a unui domiciliu la care nu are dreptul, nu se încadrează în motivele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 317-318 din vechiul C. proc. civ.

Aşa fiind, pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 şi art. 318 din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare şi, în consecinţă, va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1387 din 4 octombrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2009, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1387 din 4 octombrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2009, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2018.