Company deregistration from commercial registry: inadmissibility of cassation appeal where statute limits recourse to ordinary appeal

Şedinţa publică din data de 6 martie 2018

Din examinarea actelor din dosar a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii S.C. C. S.R.L. şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună radierea din registrul comerţului a societăţii.

În drept, au fost invocate prevederile art. 237 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

2. Prin sentinţa civilă nr. 2677/2016 din 28 aprilie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamanţilor A. şi B..

3. Împotriva sentinţei civile nr. 2677/2016 din 28 aprilie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă au declarat apel reclamanţii A. şi B..

Prin decizia civilă nr. 17/A din 10 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul reclamanţilor A. şi B., a schimbat sentinţa atacată în sensul că a admis cererea reclamanţilor A. şi B., a dispus radierea din registrul comerţului a societăţii pârâte C. S.R.L. şi comunicarea hotărârii de radiere la sediul social, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. Totodată, s-a dispus înregistrarea în registrul comerţului şi afişarea pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi la sediul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

4. Împotriva deciziei civile nr. 17/A din 10 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat apel Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În motivarea recursului, s-a susţinut că, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat ca societatea C. S.R.L. figurează în evidenţele Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice cu obligaţii fiscale restante, respectiv 12.078 RON, Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice, ca instituţie publică fiind creditoare faţă de societatea comercială menţionată, radiată prin hotărârea judecătorului delegat.

Astfel, societatea debitoare se află în culpă pentru neplata obligaţiilor în termenul legal şi în consecinţă nu i se poate crea o situaţie favorabilă prin radierea acestora şi exonerarea de la plata obligaţiilor fiscale, încălcându-se astfel art. 14 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

5. Prin întâmpinare, intimatul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a arătat că lasă la aprecierea instanţei soluţia ce urmează a fi pronunţată.

6. Prin întâmpinare, intimatul B. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. şi art. 237 alin. (11) din Legea nr. 31/1990.

7. Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimatul B., intimatul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a reiterat susţinerile dezvoltate prin întâmpinarea proprie.

8. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 7 noiembrie 2017, a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză, s-a constatat că nu au fost formulate puncte de vedere la raport.

9. Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ. stabilesc că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competentă să judece recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. are ca obiect radierea societăţii C. S.R.L. din registrul comerţului, în temeiul dispoziţiilor art. 237 alin. (8) Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

Potrivit art. 237 alin. (11) din Legea nr. 31/1990, orice persoană interesată poate face numai apel împotriva hotărârii de radiere, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicităţii conform prevederilor alin. (9).

Totodată, potrivit art. 291 din Legea nr. 31/1990 prevederile din prezenta lege se completează cu dispoziţiile C. civ. şi ale C. proc. civ.

Aşa fiind, având în vedere că Legea privind societăţile comerciale prevede în mod expres singura cale de atac ce poate fi exercitată în cadrul procedurii dizolvării societăţilor, iar C. proc. civ. reglementează norme cu caracter general, care se aplică în completare doar acolo unde legea specială nu prevede, în temeiul principiului fundamental de interpretare juridică specialia generalibus derogant, calea de atac ce poate fi exercitată în speţă este numai apelul.

În cauză, calea de atac pusă la dispoziţie de legiuitor a fost epuizată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă soluţionând apelul reclamanţilor A. şi B. declarat împotriva sentinţei pronunţate în primă instanţă.

Astfel, atât sentinţa primei instanţe, cât şi hotărârea pronunţată de instanţa de apel au dobândit caracter definitiv şi executoriu, aşa cum este menţionat şi în dispozitivul hotărârii atacate, în conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. care prevede că "Sunt hotărâri definitive orice alte hotărâri care, potrivit, legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.".

În concluzie, faţă de considerentele expuse, se constată că decizia atacată, respectiv decizia civilă nr. 17/A din 10 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, nu este susceptibilă de calea de atac a recursului, astfel că, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 17/A din 10 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2018.