Jurisdictional conflict resolved: debtor’s execution challenge assigned to Timișoara Court based on domicile and wage garnishment site.

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Timişoara la data de 25.11.2016, sub nr. x/2016, contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii B. Sucursala România şi C. S.R.L. a formulat contestaţie la executare solicitând desfiinţarea executării silite pornite în dosarul execuţional nr. x/2012 al BEJ D. având în vedere că a intervenit prescripţia dreptului de a solicita executarea silită, a solicitat instanţei să constate că a intervenit perimarea executării silite în dosarul execuţional mai sus menţionat, desfiinţarea popririi înfiinţată de un executor necompetent teritorial iar, în subsidiar, a solicitat instanţei să constate nulitatea tuturor formelor de executare pornite în dosarul execuţional nr. x/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc D., inclusiv a încheierii prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite în dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Corabia la dala de 30.01.2012.

Intimatul C. S.R.L. a formulat întâmpinare invocând, pe cale de excepţie, netimbrarea/insuficienta timbrare a acţiunii, necompetenţa teritorială a Judecătoriei Timişoara, tardivitatea formulării contestaţiei la executare iar, pe fond solicitând respingerea acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 2410/22.02.2017 pronunţată de Judecătoria Timişoara s-a admis exceptia necompetentei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2016 din 02.03.2017.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

Din interpretarea dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., precum şi a probelor administrate în cauză, instanţa a reţinut că stabilirea instanţei de executare se face raportat la informaţiile existente la momentul înregistrării cererii sau la momentul sesizării instanţei în vederea încuviinţării lor, or, la această dată singurele informaţii deţinute de către creditoare erau cele referitoare la domiciliul debitorului, care la momentul înregistrării cererii de executare şi al contestaţiei se afla în sat Ursa (comuna Gârcov), jud. Olt. În acest sens executorul judecătoresc a sesizat Judecătoria Corabia, care a pronunţat decizia nr. 212/213/2012 din 30.01.2012 de încuviinţare a executării silite.

De asemenea, instanţa a constatat că actele de executare au fost comunicate de creditoare la domiciliul debitorului în condiţiile în care se presupune că acesta reprezintă locuinţa sa principală, în sensul dispoziţiilor art. 87-88 din C. civ.. De aceea, stabilirea instanţei de executare ca fiind judecătoria de la sediul angajatorului identificat ca urmare a adresei de înfiinţare a popririi emisă la circa 4 ani de la data depunerii cererii de către creditoare ar face abstracţie de informaţiile deţinute de creditoare şi executor la momentul începerii executării.

Astfel, având în vedere că dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială absolută, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Timişoara, fiind declinată cauza în favoarea Judecătoriei Corabia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia, la data de 2 mai 2017, sub nr. x/2016.

Judecătoria Corabia, prin sentinţa civilă nr. 548, pronunţată la data de 4 octombrie 2017 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Corabia; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul C. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Timişoara; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - instanţa competentă a soluţiona conflictul.

Având în vedere că la momentul încheierii contractului contestatorul avea domiciliul în Timişoara, în prezent are acelaşi domiciliu, are locul de muncă în Timişoara conform adeverintei de venit necesară la obţinerea creditului, notificarea efectuată de către IPJ Timiş la locul de muncă al contestatorului, Decizia nr. 210/2014 pronunţată de către sectia I Civila a I.C.C.J. care a definit noţiunea de domiciliu, instanţa a apreciat că nu este competentă să soluţioneze cererea formulată de către reclamantă.

În aceste condiţii, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de intimat şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Pentru emiterea regulatorului de competenţă este esenţial de precizat că, în speţă, se pune în discuţie competenţa teritorială, reglementată de norme cu caracter imperativ, respectiv, art. 400 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la art. 373 alin. (2) din acelaşi cod.

Art. 400 alin. (1) C. proc. civ. consacră regula de bază în materia competenţei teritoriale de soluţionare a contestaţiei la executare, dispunând că, "Contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Instanţa de executare este definită în art. 373 alin. (2) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speţă, între contestatorul A. şi intimata B. Sucursala România (ulterior C. S.R.L., în urma cesiunii contractului) s-a încheiat Contractul de credit de consum nr. x/27.08.2009 pentru suma de 11.300 euro.

Ca urmare a neachitării ratelor, creditoarea iniţială E. S.A., în vederea recuperării creanţei certe lichide şi exigibile împotriva debitorului A., în anul 2012, a ales să depună cererea de executare silită prin toate formele prevăzute de lege (urmărirea bunurilor mobile şi/sau imobile, inclusiv prin poprirea conturilor bancare şi/sau a veniturilor salariale) împreună cu titlul executoriu la BEJ D..

În speţă, contestatorul a susţinut că a aflat de existenţa dosarului execuţional la 23.11.2016, în momentul în care angajatorul (Inspectoratul de Poliţie Judeţean Timiş) i-a comunicat documentele care au stat la baza instituirii popririi pe venituri, în baza documentelor comunicate în dosarul execuţional.

În procedura executării silite, locul executării este acela unde se află bunurile supuse urmăririi, sau, în absenţa indicării de către creditor a locului unde se află bunurile debitorului asupra cărora se va face executarea silită, acesta se prezumă a fi cel de la domiciliul debitorului.

Noţiunea de domiciliu trebuie înţeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, respectiv adresa unde acesta locuieşte efectiv şi nu ca denumire dată domiciliului pentru comunicarea actelor de procedură.

Domiciliul debitorului A., indicat prin cererea de chemare în judecată, este în Timişoara, judeţul Timiş, iar executarea prin poprire se face asupra veniturilor contestatorului pe care acesta le realizează ca angajat al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Timiş.

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale mai sus-arătate şi în raport de obiectul cauzei -contestaţie la executare-, având în vedere faptul că voinţa contestatorului a fost de a introduce contestaţia la executare la instanţa în circumscripţia căreia are domiciliul efectiv şi unde se realizează executarea prin poprire asupra veniturilor sale, Înalta Curte a constatat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Timişoara şi, în considerarea prevederilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2018.