Maritime insurance subrogation for collision damages; cassation appeal dismissed as inadmissible due to subject matter value below statutory threshold

Şedinţa publică din data de 6 martie 2018

Din examinarea actelor din dosar a constatat următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta A.. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. în calitate de proprietar navă şi S.C. C. S.A. (fostă D.) a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 202.121,21 EURO reprezentând contravaloare despăgubiri achitate de reclamantă în temeiul poliţei de asigurare; precum şi plata sumei corespunzătoare dobânzii legale calculate de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti executării până la data plăţii integrale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 998, 999 C. civ., art. 501 Codul comercial, O.G. nr. 42/1987, O.U.G. nr. 149/2000, Regulamentul de navigaţie pe Dunăre aprobat prin Ordinul 787/2007.

2. Prin sentinţa civilă nr. 140 din 21 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a fost respinsă acţiunea reclamantei A., ca nefondată.

3. Împotriva sentinţei civile nr. 140 din 21 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 142/A din 14 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a fost admis apelul reclamantei A. declarat împotriva sentinţei civile nr. 140 din 21 decembrie 2015 a Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, fiind anulată sentinţa apelată şi reţinută cauza spre rejudecare.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 19/A din 2 februarie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis acţiunea reclamantei A., a obligat pe pârâţi, în solidar, către reclamantă la plata echivalentului în RON (la data plăţii) a 202.121,21 Euro şi a dobânzii legale aferente începând cu data emiterii prezentei hotărâri.

Totodată, pârâţii au fost obligaţi către reclamantă la plata a 28.261,50 RON reprezentând cheltuieli de judecată la fond şi apel.

4. Împotriva deciziei nr. 19A din 2 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a declarat recurs pârâta B. S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru o nouă judecată.

În motivarea recursului, s-a susţinut în principal că, instanţa de apel trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 1534 C. civ. şi să constate că în speţă există cauza de înlăturare a răspunderii civile delictuale - culpa păgubitului. De asemenea, instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 1351 alin. (2) C. civ., înlăturând în mod neîntemeiat existenţa cazului de forţă majoră ca şi cauză exoneratoare de răspundere.

Intimata-reclamantă A., prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 9 iunie 2017, a solicitat constatarea nulităţii recursului în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

Referitor la nulitatea recursului, intimata-reclamantă a arătat că argumentele recurentei-pârâte cu privire la hotărârea atacată nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, s-a arătat că recurenta-pârâtă nu a făcut dovada vreunui element de forţă majoră care să conducă la exonerarea răspunderii acesteia.

5. Intimata-pârâtă S.C. C. S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecare, întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale a comandatului navei şi nici a proprietarului acesteia.

6. Recurenta-pârâtă S.C. B. S.A., prin răspunsul la întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă A., a combătut argumentele acesteia, susţinând, în principal, că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 1534 şi art. 1351 alin. (2) C. civ.

7. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 21 noiembrie 2017, a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză, recurenta-pârâtă B. S.A. a depus punct de vedere la raport, prin care a invocat admsibilitatea recursului susţinând că valoarea litigiului depăşeşte pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv.

Totodată, recurenta-pârâtă a combătut excepţia nulităţii recursului întemeiată pe dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., invocată de intimata-reclamantă A., fiind reiterate criticile de nelegalitate subsumate art. 488 C. proc. civ.

8. Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţine următoarele:

Prealabil prezentării argumentelor care justifică soluţia inadmisibilităţii recursului promovat în cauză, se consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, decizie în cadrul căreia s-a statuat la paragraful 32 faptul că "urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.".

Astfel, având în vedere că decizia împotriva căreia s-a promovat prezentul recurs a fost pronunţată la data de 2 februarie 2017, anterior datei publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, respectiv 20 iulie 2017, şi că pragul valoric al cererilor evaluabile în bani pentru ca hotărârea judecătorească să poată fi supusă recursului era statuat de legiuitor la suma de 1.000.000 RON inclusiv, recursul pârâtei B. S.A. apare ca fiind inadmisibil pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai în apelului.

Conform prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificate prin O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

În cauză, în raport cu prevederile art. 98 alin. (1) şi (2) coroborate cu art. 101 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi actele de la dosar, se observă că valoarea primului capăt de cerere solicitat de reclamantă cu titlu de debit principal este în cuantum de 202.121,21 Euro, sumă a cărei conversie în RON nu depăşeşte pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv prevăzut de lege, pentru ca hotărârea atacată să fie supusă recursului.

Contestarea valorii obiectului litigiului, prin însumarea valorii capătului principal cu valoarea accesoriilor acestuia nu poate deschide calea de atac a recursului, cum greşit susţine recurenta-pârâtă B. S.A., fiind incidente dispoziţiile art. 98 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii recurate "Cu recurs în 30 de zile de la comunicare" indicată în cadrul dispozitivului nu poate afecta principiul legalităţii căii de atac, aceasta fiind statuată de legiuitor, iar nu de judecător.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a principiului unicităţii căii de atac reglementat de art. 460 alin. (1) din acelaşi cod.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 19A din 2 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 19A din 2 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2018.