Exhaustion of appeal routes under Law No. 221/2009 bars High Court review of final appellate judgments in political persecution compensation cases

Şedinţa publică din data de 6 martie 2018

Din examinarea actelor din dosar a constatat următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate caracterul politic al măsurilor administrative luate împotriva sa şi acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul fizic şi moral suferit constând în 10.000 euro pentru prejudiciul moral; obligarea la plata actualizată a sumelor de 3.000 RON reprezentând preţul cererii de renunţare la cetăţenie; 1.930 RON preţul prelungirii paşaportului; 1.000 RON taxa percepută persoanelor fără cetăţenie; 43.000 RON prejudiciul cauzat de lipsa unui loc de munca pe o perioada de 1 an şi 5 luni.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 3, 4 şi 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

2. Prin încheierea din şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, în raport cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009, având în vedere că acţiunea nu a fost formulată în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii, instanţa rămânând învestită cu capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurilor administrative, cerere imprescriptibilă, conform dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009.

3. Prin sentinţa civilă nr. 1205 din 26 septembrie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia III-a civilă a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurilor administrative, formulat de reclamantul A. şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea privind acordarea de despăgubiri, ca fiind prescris dreptul material la acţiune.

4. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Prin decizia nr. 204 din 24 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie s-a respins ca nefondat apelul reclamantului A. promovat împotriva sentinţei civile nr. 1205 din 26 septembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia III-a civilă.

5. Împotriva deciziei nr. 204 din 24 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a declarat recurs reclamantul A..

Prin decizia nr. 1668 din 12 octombrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de reclamantul A. formulat împotriva deciziei nr. 204 din 24 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, fiind casată decizia atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de casare a reţinut în esenţă că hotărârea primei instanţe este susceptibilă numai de exerciţiul căii de atac a recursului a cărui soluţionare este de competenţa curţii de apel, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 modificată prin art. XXVI al Legii nr. 202/2010 începând cu data de 25 noiembrie 2010.

6. Cauza a fost reînregistrară pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, sub dosarul nr. x/2001, în stadiul procesual recurs, astfel cum s-a dispus în decizia de casare.

Prin decizia nr. 195 din 7 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1205 din 26 septembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Prin încheierea din 30 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 195 din 7 aprilie 2017, în sensul că se va trece "respinge recursul" în loc de "respinge apelul", cum din eroare s-a trecut. Totodată, a fost introdusă menţiunea "precum şi că" la pagina 6, rândul 15.

7. Împotriva deciziei nr. 195 din 7 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivarea recursului, reclamantul A. a susţinut că prin decizia atacată instanţa nu a ţinut cont de informaţiile Înaltei Curţi referitoare la modificarea Legii nr. 221/2009 şi a procedat la analiza recursului numai din perspectiva prevederilor art. 3 din Legea nr. 221/2009 nu şi din perspectiva art. 4 din aceeaşi lege.

8. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 21 noiembrie 2017, a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză, recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere la raport.

9. Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reţinând următoarele:

Dispoziţiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ. stabilesc că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competentă să judece recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

În speţă, dat fiind faptul că cererea de chemare în judecată se întemeiază pe dispoziţiile art. 3, 4 şi 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, norma juridică aplicabilă este Legea nr. 221/2009, aceasta stabilind norme speciale aplicabile în litigiile materia despăgubirilor pentru daunele morale suferite de foştii deţinuţi politici în perioada comunismului.

Dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, modificată prin art. XXVI al Legii nr. 202/2010, stabilesc că hotărârile judecătoreşti pronunţate în primă instanţă sunt suspuse recursului, care este de competenţa curţii de apel.

Această cale de atac a recursului, reglementată de legiuitor în cadrul litigiilor în materia despăgubirilor pentru daunele morale suferite de foştii deţinuţi politici în perioada comunismului, a fost epuizată de către reclamantul A., Curtea de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie respingând recursul reclamantului promovat împotriva sentinţei civile nr. 1205 din 26 septembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin decizia nr. 195 din 7 aprilie 2017.

Astfel, decizia nr. 195 din 7 aprilie 2017, supusă îndreptării erorii materiale prin încheierea din 30 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dobândit caracter definitiv, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi, prin urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare, fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ. şi principiul unicităţii căii de atac reglementat de art. 460 alin. (1) din acelaşi cod.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 195 din 7 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 195 din 7 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2018.