Public procurement jurisdiction dispute over private entity's exclusion from dam repair contract

Şedinţa publică din data de 6 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, sub nr. x/16.07.2013, S.C. Hidroconstrucţia S.A. a contestat rezultatului procedurii comunicat prin adresa nr. x/08.07.2013, de S.C. Hidroserv "Bistriţa" S.A., în cadrul procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, organizată în vederea atribuirii contractului de lucrări, având ca obiect "AHE Galbeni - punere în siguranţă dig de apărare sat Şiret", solicitând anularea Hotărârii nr. 5660/08.07.2013, prin care oferta sa a fost respinsă; totodată, a solicitat reevaluarea ofertei sale.

În temeiul art. 132 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 297 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei depuse de S.C. Hidroconstrucţia S.A., în contradictoriu cu S.C. Hidroserv Bistriţa S.A., în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 31 iulie 2013 pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2013 .

La data de 20 ianuarie 2014, reclamanta S.C. Hidroconstrucţia S.A., în contradictoriu cu pârâtele Hidroelectrica S.A. şi Hidroelectrica Serv S.A., (societatea absorbantă a societăţii Hidroserv - Bistriţa SA), în temeiul art. 204 C. proc. civ., a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată prin care:

I. a solicitat obligarea pârâtei Hidroelectrica la plata sumei de 2.847.754,3 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă, respectiv lucrările de punere în siguranţă a digului de apărare a satului Siretu în perioada martie - iunie 2011, în principal, în temeiul răspunderii contractuale având la bază, pe de-o parte, oferta Hidroelectrică reprezentată de Dispoziţia de şantier nr. 354:1/14.03.2011 şi de Nota de comandament emisă la data de 02 martie 2011 iar, pe de altă parte, acceptarea acestei oferte de către reclamantă prin executarea lucrărilor comandate, iar în subsidiar, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză;

II. în subsidiar, în măsura în care se va respinge obligarea Hidroelectrică la plata sumei mai sus menţionate, s-a solicitat obligarea pârâtei Hidroelectrica Serv (fostă Hidroserv - Bistriţa) la plata aceleiaşi sume de 2.847.754,3 RON, reprezentând lucrările executate de reclamantă, respectiv lucrările de punere în siguranţă a digului de apărare a satului Siretu în perioada martie - iunie 2011, în temeiul convenţiei ale cărei elemente sunt constate şi însuşite de părţi prin Nota de negocieri nr. x/10.06.2013.

Prin sentinţa civilă nr. 729/C din 14 iunie 2017, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâte şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut în esenţă că, raportat la dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., competenţa soluţionării cauzei aparţine instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, iar în speţă, ambele pârâte aveau sediul social, la data sesizării instanţei cu cererea modificatoare, respectiv 20 ianuarie 2014, în municipiul Bucureşti.

Prin încheierea din 7 septembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale, invocată de pârâta S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A. şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei, către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI - Civila.

În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt aplicabile prevederile Legilor nr. 98-101/2016 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii. În cosecinţă, s-a constatat că litigiul este unul civil, purtat între două societăţi comerciale care desfăşoară activităţi de cumpărare-vânzare de produse, de competenţa tribunalului, în primă instanţă, în temeiul art. 95 pct. 1 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ., respectiv a secţiei a VI-a civile specializate în litigii cu profesionişti a Tribunalului Bucureşti.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi excepţia necompetentei teritoriale şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Prin aceeaşi încheiere, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost înaintată cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia. S-a constatat suspendată judecata dosarului până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 8.7 alin. (6) din Procedura operaţională de achiziţii de produse, prestări de servicii şi executări de lucrări, competenţa de soluţionare a contestaţiei revine instanţei de contencios administrativ.

Instanţa a mai reţinut că, pentru cererea adiţională depusă la termenul din 22 ianuarie 2014, prin care s-a invocat răspunderea civilă contractuală şi, în subsidiar, îmbogăţirea fără justă cauză, operează prorogarea legală de competenţă prevăzută de art. 123 C. proc. civ., neputând fi stabilită competenţa exclusiv în raport cu cererea adiţională.

În consecinţă, instanţa a constatat că, în speţă, competenţa soluţionării cererii introductive, astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la dosar la data de 22.01.2014, revine instanţei de contencios administrativ de la sediul autorităţii contractante, faţă de prevederile art. 8.7 alin. (6) din Procedura operaţională de achiziţii de produse, prestări de servicii şi executări de lucrări.

În plus, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a mai reţinut că, şi în ipoteza în care s-ar aprecia că nu ar reveni competenţa de soluţionare a cauzei instanţei de contencios administrativ, ci instanţei civile, tot Tribunalul Neamţ este competent să soluţioneze litigiul, întrucât la data formulării cererii de chemare în judecată, pârâta Hidroserv Bistriţa S.A. avea sediul în raza de competenţă a acestei instanţe, iar potrivit art. 107 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul, iar obiectul pricinii are o valoare mai mare de 200.000 RON.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15 ianuarie 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că, obiectul litigiului îl reprezintă cererea formulată de reclamanta Hidroconstrucţia S.A., în contradictoriu cu pârâta Hidroserv Bistriţa S.A. Piatra Neamţ, prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 5660/08.07.2013, prin care Hidroserv Bistriţa S.A. a respins oferta de negociere nr. 4779/10.06.2013 prezentată de Asociaţia Hidroconstrucţia S.A. Bucureşti şi Electroconstrucţia Elco S.A. şi obligarea pârâtei la reevaluarea ofertei depuse de reclamantă.

Prin cererea modificatoare depusă la 22 ianuarie 2014, reclamanta a solicitat în principal, obligarea pârâtei Hidroelectrica S.A. la plata sumei de 2.847.754,3 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de punere în siguranţă a digului de apărare a satului Siret, în perioada martie - iunie 2011, în temeiul răspunderii civile contractuale, iar în subsidiar, obligarea pârâtei Societatea de Servicii Hidroenergetice Hidroserv S.A. la plata sumei de 2.847.754,3 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de punere în siguranţă a digului de apărare a satului Siret, în perioada martie - iunie 2011, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a litigiului, Înalta Curte apreciază că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", iar potrivit alin. (2) "instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul".

Instanţa constată că, potrivit actelor aflate la dosar, la data formulării cererii de chemare în judecată, pârâta S.C. Hidroserv Bistriţa S.A. avea sediul social în Piatra Neamţ, jud. Neamţ, acesta aflându-se în raza de competenţă a Tribunalului Neamţ.

Cu privire la competenţa funcţională, Înalta Curte apreciază că litigiul este unul civil, având în vedere că raportul de drept substanţial dedus judecăţii nu este unul de drept administrativ.

În speţă, se constată că, pârâta Societatea Hidroelectrică - Serv S.A., Filială a Hidroelectrica S.A. Bucureşti, este persoană juridică de drept privat, care nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de autorităţi contractante stabilite de art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006.

Raportat la obiectul litigiului, Înalta Curte reţine că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile Legilor nr. 98-101/2016 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, iar procedura nu se derulează conform prevederilor O.U.G. nr. 34/2006.

Cum în mod corect a reţinut şi Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, litigiul este unul civil, purtat între două societăţi comerciale care desfăşoară activităţi de vânzare-cumpărare a unor produse. Altfel spus, pârâta s-a comportat ca un simplu agent economic care cumpără produse de la o altă societate privată pe care o selectează în temeiul unor criterii proprii, printr-un act de organizare internă, şi nu prin criteriile prevăzute de Legile nr. 98, 99 sau 100 din 2016 privind achiziţiile publice.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile legale anterior evocate şi art. 107 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de la sediul pârâtei S.C. Hidroserv Bistriţa S.A., de la momentul formulării cererii de chemare în judecată, prin raportare la specializarea instanţei în funcţie de obiectul acţiunii care vizează activităţi de vânzare-cumpărare a unor produse şi părţile litigante care sunt societăţi comerciale.

Prin urmare, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2018.