Consumer debt claim jurisdiction fixed to Iași Court as territorial exception waived at first hearing.

Şedinţa publică din data de 6 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iaşi, secţia Civilă, la data de 13 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., creditor cesionar, a chemat în judecată pârâta B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 999,98 RON reprezentând contravaloarea facturilor fiscale pentru serviciile de telefonie prestate şi penalităţile aferente, a daunelor moratorii cuantificate la suma de 711,13 RON pană la 31 decembrie 2014, în procent de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, precum şi a taxei de încetare anticipată a contractului, de 927,54 RON. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1026 şi urm. C. proc. civ., art. 411, art. 662, art. 1535 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 10973/2017 din 11 septembrie 2017, Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu de instanţă şi, pe cale de consecinţă, a declinat soluţionarea cererii cu valoarea redusă, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut în esenţă că, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ., conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului, nefiind incidente dispoziţiile art. 113 acelaşi cod vizând competenţa alternativă.

Totodată, s-a mai reţinut că, părţile contractante nu au încheiat o convenţie de alegere a instanţei competente după naşterea dreptului la despăgubire, iar pe de altă parte, deşi cesionarul reclamant nu s-a obligat el însuşi la prestarea de servicii către consumatorul pârât, a preluat prin cesiune creanţe izvorâte dintr-un raport cu reglementări legale specifice, derogatorii, fiind ţinut aşadar de rigorile procesuale specifice.

În consecinţă, reieşind din înscrisuri că domiciliul actual al pârâtei se află în Popeşti Leordeni, prima instanţă, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 129 punctul 3 acelaşi cod şi la art. 121 C. proc. civ. a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Prin sentinţa civilă nr. 4410/2017 din 14 noiembrie 2017, Judecătoria Cornetu a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Iaşi. Prin aceeaşi sentinţă, s-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecarea cauzei şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi a fost invocată şi soluţionată la al patrulea termen de judecată după ce, la primul termen cu părţile legal citate, respectiv 22 mai 2017, Judecătoria Iaşi a stabilit că este competentă general şi material, rămânând în pronunţare asupra fondului cauzei.

Totodată, instanţa a mai constatat că, verificarea competenţei sub aspectul aplicării art. 121 C. proc. civ. este permisă în contextul respectării termenului procesual imperativ de invocare a excepţiei necompetenţei teritoriale, în caz contrar operând sancţiunea decăderii părţilor sau a judecătorului din dreptul de a invoca o astfel de excepţie, competenţa teritorială fiind definitiv stabilită în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12 ianuarie 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul dosarului îl constituie cererea cu valoare redusă, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 999,98 RON reprezentând contravaloarea facturilor fiscale de servicii de telefonie prestate şi penalităţile aferente, a daunelor moratorii cuantificate la suma de 711,13 RON pană la 31 decembrie 2014, în procent de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, precum şi a taxei de încetare anticipată a contractului, de 927,54 RON.

Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică "în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura".

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, aspect ce relevă faptul că, momentul procesual ce limitează posibilitatea invocării excepţiei de necompetenţă materială şi teritorială de ordine publică este primul termen la care părţile au fost legal citate.

Verificând actele dosarului, se constată că, la termenul de judecată din 22 mai 2017, respectiv primul termen cu părţile legal citate, instanţa a stabilit că este competentă general şi material să soluţioneze cauza. Prin aceeaşi încheiere, Judecătoria Iaşi a reţinut dosarul spre soluţionare, amânând pronunţarea la data de 06 iunie 2017, dată la care a dispus repunerea cauzei pe rol, constatând că se impune îndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON.

La următorul termen acordat, respectiv 11 septembrie 2017, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat dosarul în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Înalta Curte constată că, excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată de Judecătoria Iaşi cu depăşirea momentului procesual prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, instanţa iniţial sesizată a devenit exclusiv competentă să soluţioneze litigiul, fiind înlăturată competenţa Judecătoriei Cornetu.

În consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2018.