Territorial jurisdiction for judicial officials' salary claims: mandatory filing in neighboring appellate court under Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 6 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău, secţia I civilă, la data de 18 mai 2017 sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W., prin reprezentat ales K., au chemat în judecată pârâţii Curtea de Apel Bucureşti şi Ministerul Justiţiei, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reprezentând impozit şi contribuţii individuale reţinute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eşalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt, sume actualizate în raport cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective şi a dobânzilor legale penalizatorii, aferente sumelor datorate, începând cu data de la care ar fi trebuit acordate şi în continuare, pentru viitor, până la data plăţii efective.

Prin încheierea de şedinţă din 16 octombrie 2017 s-a dispus disjungerea cererilor formulate de către reclamanţii H., U., W., C. şi T., formându-se dosare separate.

În ceea ce o priveşte pe reclamanta W., cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă, sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 963/2017 din 16 octombrie 2017, Tribunalul Buzău, secţia I civilă, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Buzău, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului, în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut în esenţă că, în raport cu dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei în circumscripţia căreia să află domiciliul reclamantei.

Totodată, s-a reţinut că, în speţă, nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., care să permită reclamantei să sesizeze orice tribunal de la o curte de apel învecinată, întrucât sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, în sensul că reclamanta va sesiza instanţa de la domiciliul său sau unde se află sediul angajatorului.

În acest sens, s-a constatat că reclamanta îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Bucureşti, însă domiciliul acesteia se află în judeţul Mehedinţi.

Prin sentinţa nr. 808/2017 din 23 noiembrie 2017, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă, complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că Tribunalul Buzău este competent să soluţioneze litigiul, acesta aflându-se în raza teritorială a Curţii de Apel Ploieşti, ca instanţă învecinată cu Curtea de Apel Bucureşti, raportat la art. 127 alin. (1) C. proc. civ. şi faptul că reclamanta are calitatea de grefier la Tribunalul Bucureşti.

S-a mai reţinut că, alin. (1) al art. 127 din C. proc. civ. foloseşte imperativul "va sesiza", în timp ce alin. (2) al aceluiaşi articol arată că "poate sesiza", astfel încât, Tribunalul Mehedinţi a apreciat că, legiuitorul a avut în vedere o obligaţie a reclamantului în ipoteza de la alin. (1) şi o facultate a acestuia în ipoteza de la alin. (2).

În consecinţă, s-a reţinut că, dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., edictate de legiuitor în scopul asigurării unor garanţii de imparţialitate obiectivă, sunt norme speciale, derogatorii atât de la dreptul comun, cât şi de la normele de competenţă teritorială, indiferent dacă acestea sunt de ordine publică sau de ordine privată şi chiar dacă acestea ar fi cuprinse în C. proc. civ. sau în legi speciale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12 ianuarie 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, pentru următoarele considerente:

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte reţine că, Tribunalul Buzău a fost învestit să se pronunţe asupra cererii reclamantei vizând un drept de natură salarială, respectiv obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reprezentând impozit şi contribuţii individuale reţinute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eşalonată a titlurilor executorii.

În speţă, se constată că, reclamanta W. are calitatea de grefier la Tribunalul Bucureşti, iar domiciliul său se află în judeţul Mehedinţi.

Art. 269 alin. (2) din Codul Muncii prevede că, cererile referitoare la soluţionarea unui conflict de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a Dialogului Social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliului sau locul de muncă reclamantul.

Dispoziţiile Titlului XII Jurisdicţia Muncii din Codul Muncii se completează cu prevederile C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" şi conform alin. (3) aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Analizând modalitatea de formulare a dispoziţiilor legale evocate anterior, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte art. 127 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere o obligaţie a reclamantului, folosind imperativul "va sesiza".

În speţă, reclamanta are calitatea de grefier la Tribunalul Bucureşti, care se află în raza teritorială a Curţii de Apel Bucureşti.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că, reclamanta are obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea şi opţiunea de a alege între mai multe instanţe competente, dintre cele învecinate Curţii de Apel Bucureşti.

În cauză, reclamanta a ales să sesizeze Tribunalul Buzău, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acestei instanţe, aspect asupra căruia nu se mai poate reveni.

În plus, se constată că, cererea de chemare în judecată, înainte de disjungere, a fost formulată de mai mulţi reclamanţi, dintre care unii cu domiciliul în Bucureşti, astfel încât, potrivit art. 123 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei rămâne câştigată instanţei iniţial învestite, raportat şi la prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, având în vedere că reclamantei îi revenea obligaţia de a introduce cererea la o instanţă de acelaşi grad din circumscripţia curţii de apel învecinate, în mod legal aceasta a ales să sesizeze Tribunalul Buzău, astfel încât, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2018.