Revision action for contradictory judgments barred by one-month deadline

Şedinţa publică din data de 6 martie 2018

Asupra cererii de repunere în termen şi cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 7307 din 23 mai 2016 pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2015, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. şi a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.960,62 euro reprezentând 1/2 din suma achitata exclusiv de reclamant în perioada 06.03.2012 - 10.05.2013; suma de 12877,75 euro reprezentând 1/2 din suma declarată scadentă anticipat şi achitată exclusiv de reclamant prin refinanţare la data de 09.05.2013, 1000 RON reprezentând 1/2 din onorariul executorului achitat de reclamant în dosarul de executare nr. 3011/D/2012; 865,5 RON reprezentând 1/2 din cheltuielile notariale achitate de reclamant pentru încheierea convenţiei de credit nr. x/09.05.2013 şi 36,5 RON reprezentând 1/2 din cheltuielile achitate de reclamant către C. în vederea încheierii contractului de refinanţare.

Prin sentinţa civila nr. 105 din 17 octombrie a Judecătoriei Craiova, secţia Civilă, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului, formulată de petentul A. şi, în consecinţă, s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 7307 pronunţată la data de 23.05.2016 în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Craiova, în sensul că, sumele de bani la care pârâta B. a fost obligată să le achite reclamantului A. prin sentinţa civilă menţionată vor fi actualizate cu rata inflaţiei de la data plăţii efective.

Împotriva sentinţei civile nr. 7307 din 23 mai 2016 pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia Civilă, au declarat apel reclamantul A. şi pârâta B., iar împotriva sentinţei civile nr. 105/17.10.2016 pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia Civilă a declarat apel pârâta B..

Prin decizia nr. 815/2017 din 10 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă au fost respinse apelurile declarate de reclamantul A. şi de pârâta B. împotriva sentinţei civile nr. 7307 din 23 mai 2016 pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2015.

Prin aceeaşi decizie, a fost respins apelul declarat de pârâta B. împotriva sentinţei civile nr. 105 din 17 octombrie 2016 pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

În cel de-al doilea dosar, se constată că, prin decizia civilă nr. 46 din 06 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2009, s-au admis apelurile declarate de reclamantul A. şi de pârâta B. împotriva încheierii de admitere în principiu din 02 decembrie 2010 şi a sentinţei civile nr. 9523 din 26 mai 2011 pronunţate de Judecătoria Craiova, având ca obiect partaj bunuri comune.

A fost schimbată în parte încheierea de admitere în principiu, în sensul că s-a admis în parte şi în principiu cererea principală precizată formulată de reclamantul A., cererea reconvenţională formulată de pârâta B..

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantului cu privire la dreptul de creanţă solicitat reconvenţional de pârâtă privind îmbunătăţirile şi s-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri mobile: un autoturism marca x, un calculator, o imprimantă, 1 x, o cameră video x, un blender, un storcător fructe, un cuptor cu microunde x, un aparat foto x, un robot de bucătărie, o maşină de cusut, un casetofon mic, un casetofon mare, un set pahare din cristal pentru şampanie.

S-a dispus ieşirea părţilor din devălmăşie în cote de 1/2 pentru fiecare, s-a constatat un drept de creanţă în favoarea reclamantului pentru 1/2 din suma de 42.211,83 RON, reprezentând rate achitate exclusiv la contractul de leasing nr. x/26.11.2005 pentru autoturismul D. cu nr. de înmatriculare x pentru perioada martie 2009 - iulie 2011, un drept de creanţă în favoarea reclamantului pentru 1/2 din contravaloarea în RON a sumei de 8640 euro, la cursul BNR din 06 martie 2012, reprezentând rate achitate exclusiv la creditul încheiat prin contractul nr. x/30.05.2007 cu C., pentru perioada martie 2009 - la zi, fiind menţinute dispoziţiile încheierii de admitere în principiu în ceea ce priveşte numirea experţilor, obiectivele expertizelor şi onorariile experţilor.

S-a schimbat în parte sentinţa, în sensul că s-a admis în parte cererea principală precizată a reclamantului A. şi cererea reconvenţională precizată formulată de pârâta B..

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantului cu privire la dreptul de creanţă solicitat reconvenţional de pârâtă reprezentând îmbunătăţiri.

A fost omologat raportul de expertiză specialitatea auto, întocmit de expert E., raportul de expertiză specialitatea bunuri mobile întocmit de expertul F. şi raportul de expertiză specialitatea construcţii civile întocmit de expertul G., sub aspectul evaluării bunurilor, pe care le atribuie astfel:

Lotul nr. x, în valoare de 23.776,2 RON, s-a atribuit reclamantului care a primit următoarele bunuri: autoturism D., un TV LCD H., o cameră video I., un blender, un storcător fructe, un cuptor cu microunde H., un aparat foto I., un robot de bucătărie, o maşină de cusut, un casetofon mic, un casetofon mare, un set pahare din cristal, valoarea totală a bunurilor atribuite fiind de 46.252,4 RON şi va plăti sultă pârâtei suma de 22.476,2 RON.

Lotul nr. II, în valoare de 23.776,2 RON, s-a atribuie pârâtei care a primit în lot: un calculator şi o imprimantă, valoarea totală a bunurilor atribuite fiind de 1300 RON şi va primi sultă de la reclamant suma de 22.476,2 RON.

A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 21.105,91 RON, reprezentând 1/2 din suma de 42.211,83 RON, drept de creanţă reţinut în favoarea acestuia, constând în contravaloarea ratelor achitate exclusiv la contractul de leasing nr. x/26.11.2005 pentru autoturismul D., la plata sumei de 18.786,816 RON, reprezentând contravaloarea în RON a 1/2 din suma de 8640 euro, rate achitate exclusiv de acesta la contractul de credit nr. x/30.05.2007 încheiat cu C..

S-au cumulat cele două drepturi de creanţă şi a fost obligată pârâta să plătească astfel reclamantului suma de 39.892,726 RON.

Au fost compensate suma reprezentând drept de creanţă în favoarea reclamantului cu sulta pe care acesta o datorează pârâtei, urmând ca pârâta să plătească reclamantului suma de 17.416,526 RON.

S-au menţinut dispoziţiile sentinţei referitoare la termenul de plată a sultei, cererea de revendicare a bunurilor proprii şi cheltuielile de judecată şi s-a respins cererea apelantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, au formulat recurs reclamantul A. şi pârâta B., care au fost soluţionate prin decizia civilă nr. 8433 din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2009, în sensul respingerii acestora ca nefondate.

La data de 6 iunie 2017, revizuenta B. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă, împotriva sentinţei nr. 7307/2016 din 23 mai 2016 a Judecătoriei Craiova, secţia Civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenta a susţinut în cuprinsul cererii de revizuire că, sentinţa nr. 7307/2016 din 23 mai 2016 a Judecătoriei Craiova, secţia Civilă, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 815/2017 a Tribunalului Dolj, secţia I civilă, este contradictorie deciziei civile nr. 8433 din 11 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

În consecinţă, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire şi anularea celei de-a doua hotărâri, respectiv a sentinţei civile nr. 7307/2016 din 23 mai 2016 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 815/2017 a Tribunalului Dolj, secţia I civilă.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul A. a invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii formulării revizuirii, iar prin precizările formulate la 16 octombrie 2017, revizuenta a solicitat repunerea în termenul de revizuire.

Prin decizia nr. 2033/2017 din 16 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată de intimatul A. şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenta B., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin declinare de la Tribunalul Dolj, la data de 31 octombrie 2017.

Examinând, cu prioritate, cererea de repunere în termen şi excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, conform art. 224 C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1) acelaşi cod, Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, Tribunalul Dolj, prin declinarea cererii, a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu cererea de revizuire formulată de revizuenta B. şi întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

La 6 septembrie 2017, revizuenta a depus la dosar cerere de repunere în termenul de formulare a revizuirii, raportat la dispoziţiile art. 184 alin. (1) C. proc. civ., motivat de faptul că partea a avut nevoie de timp pentru a obţine actele care susţin cererea de revizuire, respectiv copii ale hotărârii, cererilor de apel şi recurs aflate în cel de-al doilea litigiul, respectiv în dosarul nr. x/2015.

Revizuenta a învederat că cererea de revizuire a fost motivată raportat la considerentele hotărârilor apreciate ca fiind potrivnice, astfel încât, aplicarea sancţiunii decăderii din termenul de formulare a revizuirii ar fi excesivă şi ar fi de natură să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din CEDO, având în vedere că a luat cunoştinţă de conţinutul considerentelor hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2015 după împlinirea termenului de o lună.

Înalta Curte apreciază că cererea de repunere în termenul de formulare a revizuirii este neîntemeiată raportat la faptul că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ., partea nefăcând dovada că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Argumentul revizuentei, potrivit căruia termenul de o lună a fost depăşit pentru a obţine copii ale deciziei, cererilor de apel şi recurs aflate în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Dolj nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 186 C. proc. civ.. Declararea unei căi extraordinare de atac cu depăşirea termenului legal din cauza luării la cunoştinţă a considerentelor hotărârii ulterior împlinirii termenului de o lună nu se circumscrie cazurilor vizate de textul de lege evocat, termenul fiind unul imperativ, neavând relevanţă în calcularea acestuia momentul luării la cunoştinţă de conţinutul considerentelor hotărârii. Prin urmare, cererea de repunere în termen va fi respinsă.

În continuare, instanţa reţine că, din cuprinsul capitolului III intitulat "Revizuirea hotărârilor" se desprind condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire referitoare la obiect, legitimare procesuală ca revizuent, interes, motive, termene.

Dintre aceste condiţii, Înalta Curte a luat în examinare termenul de formulare a cererii de revizuire, astfel cum este stabilit în art. 511 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Coroborând dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu prevederile art. 634 din acelaşi cod, termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive este socotit de la data pronunţării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge niciun drept procesual al părţii.

Observând decizia care constituie obiectul cererii de revizuire, se constată că termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Astfel, sentinţa civilă nr. 7307/2016 a Judecătoriei Craiova, secţia Civilă, atacată cu revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost pronunţată la data de 23 mai 2016 şi a rămas definitivă la data de 10 aprilie 2017 prin decizia civilă nr. 815/2017 a Tribunalului Dolj, secţia I civilă, motiv pentru care, cererea de revizuire depusă la data de 6 iunie 2017 la Tribunalul Dolj, secţia I civilă este tardivă.

În acest context, se reţine că cererea de revizuire formulată de revizuenta B. a fost depusă peste termenul de o lună, prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Or, neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea din exercitarea dreptului, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

În consecinţă, cum în cauză, cererea de revizuire a fost promovată cu depăşirea termenului imperativ de o lună prevăzut de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, urmează să respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire formulată de revizuenta B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. împotriva sentinţei civile nr. 7307/2016 din 23 mai 2016 pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cu drept de recurs, în termen de 30 de la comunicare, care se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2018.