Appeals perempted; land-use compensation award of RON 2.3 million stands as lower court ruling remains final

Şedinţa publică din data de 6 martie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, reclamanta Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti a solicitat, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză, obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. Feteşti la plata lipsei de folosinţă pentru suprafeţele de teren de 991,58 ha teren agricol şi 9,25 ha teren neagricol pentru perioada 12.02.2008-30.06.2013 şi a obligaţiilor accesorii prevăzute de Codul de procedură fiscală.

În drept, au fost invocate prevederile art. 192 C. proc. civ. şi principiul îmbogăţirii fără justă cauză.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1060 din 13 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Călăraş, secţia civilă, s-a respins excepţia lipsei prescripţiei sumei solicitată de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului cu titlu de lipsă de folosinţă pentru perioada 12.02.2008 - 30.06.2010, excepţie invocată de pârâta S.C. A. S.R.L. Feteşti.

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L. Feteşti.

S-a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta S.C. B. S.R.L. Bucureşti.

Pârâta S.C. A. S.R.L. Feteşti a fost obligată către reclamanta Agenţia Domeniilor Statului la plata sumei de 2.305.441,2 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă pentru suprafeţele de teren de 991,58 ha teren agricol şi 9,25 ha teren neagricol pentru perioada 12.02.2008 - 30.06.2013.

S-a respins capătul de cerere formulat de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului privind plata de accesorii (dobândă şi penalităţi) prevăzute de Codul de procedură fiscală.

A fost obligată pârâta S.C. A. S.R.L. Feteşti către expertul C. la plata sumei de 1520 RON diferenţă de onorariu.

3. Împotriva acestei sentinţe au formulat apel atât reclamanta Agenţia Domeniilor Statului cât şi pârâta S.C. A. S.R.L..

Prin decizia nr. 1152 din 06 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă s-a respins ca tardiv formulat apelul reclamantei Agenţia Domeniilor Statului şi, totodată, s-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta S.C. A. S.R.L..

4. Împotriva acestei decizii, atât reclamanta Agenţia Domeniilor Statului cât şi pârâta S.C. A. S.R.L. au declarat recurs.

4.1. Recursul reclamantei Agenţia Domeniilor Statului a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate în ceea ce priveşte soluţia dată apelului său, cu consecinţa trimiterii cauzei pentru soluţionarea pe fond a căii de atac.

În motivarea recursului, s-a susţinut că instanţa de apel în mod nelegal a admis excepţia tardivităţii apelului său, invocată din oficiu, reclamanta arătând că ar fi putut dovedi că apelul a fost formulat în termenul legal de 30 de zile, dacă cererea sa de amânare a cauzei nu ar fi fost respinsă în mod nelegal şi neconstructiv de către instanţa de apel.

S-a mai susţinut că respingerea cererii sale de amânare, la termenul dezbaterilor pe fondul apelului, reprezintă o încălcare a dreptului la apărare, întrucât consecinţa acestei măsuri este privarea de o dublă jurisdicţie în ceea ce priveşte analizarea motivelor.

Prin urmare, recurenta-reclamantă Agenţia Domeniilor Statului apreciază că a fost privată de posibilitatea de a dovedi, prin orice mijloace, inclusiv prin formularea unei cereri de înscriere în fals, faptul că data de comunicare nu putea fi cea cuprinsă pe dovada de îndeplinire a procedurii, având în vedere că potrivit prevederilor H.G. nr. 1090 din 10 decembrie 2014, ziua de 31 decembrie 2014 a fost stabilită ca zi nelucrătoare.

Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs indicat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a invocat că comunicarea sentinţei instanţei de fond nu s-a putut realiza în mod efectiv la data de 31 decembrie 2014, fiind aplicabile prevederile art. 163 alin. (8) şi (9) C. proc. civ.

Totodată, recurenta-reclamantă Agenţia Domeniilor Statului a mai invocat viciul de procedură în comunicarea sentinţei şi că sentinţa apelată a fost înregistrată în evidenţele sale la data de 5 ianuarie 2015, cu nr. x, astfel că în opinia sa, formularea apelului s-a realizat în termenul legal de 30 de zile, prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ.

4.2. Recursul pârâtei S.C. A. S.R.L. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate cu privire la respingerea apelului S.C. A. S.R.L. şi trimiterea cauzei spre rejudecarea.

În motivarea recursului, după prezentarea pe larg a situaţiei de fapt, recurenta apreciază că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1, 3 şi 16 ale Decretului nr. 167/1958, potrivit cărora pretenţiile aferente perioadei de timp cuprinse între 12.02.2008-31.07.2010 ar fi prescrise.

Instanţa de apel a aplicat greşit regimul juridic al îmbogăţirii fără justă cauză, în speţă nefiind îndeplinite condiţiile necesare pentru ca actio de in rem verso să fie admisibilă, având în vedere existenţa unei cauze legitime a exploatării suprafeţelor de teren de către S.C. A. S.R.L., că patrimoniul acesteia nu a fost mărit ca efect al micşorării patrimoniului Agenţiei Domeniilor Statului.

În subsidiar, în situaţia în care instanţa de apel ar fi considerat, totuşi, că pârâta ar fi exploatat fără drept suprafeţele de teren de 991,58 ha şi 9,25 ha, aceasta ar fi trebuit să constate că oricum în cauză nu erau îndeplinite condiţiile formulării unei acţiuni întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză. Eventuala folosire fără drept a suprafeţelor de teren reprezintă un fapt juridic ilicit, iar temeiul de drept al unei eventuale acţiuni l-ar fi putut reprezenta dispoziţiile art. 1357 C. civ., care reglementează instituţia răspunderii civile delictuale.

De altfel, din cuprinsul acţiunii introductive de instanţă rezultă că Agenţia Domeniilor Statului confundă instituţia îmbogăţirii fără justă cauză cu răspunderea civilă delictuală.

În continuare, recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. a dezvoltat pe larg natura juridică şi efectele Actului Adiţional nr. 1/03.08.2011, precum şi efectele pronunţării deciziei nr. 3534 din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2011, concluzionând că instanţa de apel a apreciat în mod nelegal asupra sumei datorate reclamantei Agenţia Domeniilor Statului cu titlu de lipsă de folosinţă.

5. Prin întâmpinările depuse la dosar, recurenta-reclamantă Agenţia Domeniilor Statului şi intimata-intervenientă în nume propriu S.C. B. S.R.L. au solicitat respingerea recursului pârâtei S.C. A. S.R.L., ca nefondat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 27 noiembrie 2015, recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului reclamantei Agenţia Domeniilor Statului, ca neîntemeiat.

6. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 5 aprilie 2016 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus punct de vedere în termenul de 10 zile de la comunicarea raportului.

Prin încheierea de şedinţă din 7 iunie 2016 recursurile reclamantei Agenţia Domeniilor Statului şi pârâtei S.C. A. S.R.L. au fost admise în principiu, fiind stabilit termen de judecată în raport cu art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

7. Prin încheierea de şedinţă din 28 februarie 2017, judecata recursurilor a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin acordul părţilor.

8. La data de 19 ianuarie 2018 a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.

9. Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepţia de perimare a cererilor de recurs şi a reţinut următoarele:

Dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni.

Ca atare, perimarea apare ca o sancţiune determinată tocmai de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancţiune cât şi de act de desistare de la judecată.

În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii sunt două elemente esenţiale, sancţiunea procedurală extinzându-şi domeniul de acţiune şi asupra căilor de atac.

În speţă, se constată că judecata pricinii a fost suspendată prin încheierea de şedinţă din 28 februarie 2017, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin acordul părţilor, aceasta încheiere fiind ultimul act de procedură îndeplinit în cauză.

Aşadar, condiţiile perimării aşa cum se desprind din dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză, de la data de 28 februarie 2017 - data ultimului act de procedură - şi până la data de 19 ianuarie 2018 - data întocmirii referatului prim-grefierului -, trecând un termen mai mare de 6 luni, dată de la care părţile nu au mai formulat nicio cerere, fiind în culpă procesuală.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417-418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 C. proc. civ., va constata perimate recursurile declarate de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului şi de pârâta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimate recursurile declarate de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului şi de pârâta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă D., împotriva deciziei civile nr. 1152 din 6 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare, care se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2018.