Competence conflict over enforcement appeal and joinder of executions: application of Art. 651 C. civ. proc. vs. Art. 782 C. civ. proc.

Şedinţa publică din data de 01 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub numărul x/07.09.2015, contestatorii A. şi B. au chemat în judecată pe intimatul Fondul National de Garantare a Creditelor pentru IMM-URI, solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească, pe calea contestaţiei la executare: anularea actelor de executare întocmite până în prezent, ca fiind realizate de un executor necompetent; în subsidiar, conexarea dosarului execuţional nr. x/2015 de pe rolul BEJA C., la dosarul execuţional nr. x/2012 de pe rolul BEJA D. şi E.; pe fond, desfiinţarea titlului executoriu pentru nerespectarea înţelegerii dintre părţi la momentul completării lui.

În subsidiar, au solicitat conexarea dos. 695/2015 la dos. 1288/2012 al BEJA Mereuţă, unde s-au întocmit mai multe acte de executare silită, inclusiv procedura vânzării prin licitaţie a unui imobil, prin care s-a acoperit parte din creanţa F. cu privire la creanţa ce îşi are sorgintea într-un contract de credit acordat de F. societăţii G. S.R.L., credit pe care l-au garantat prin avalizarea unui bilet la ordin, ce ulterior a fost girat creditoarei-intimate.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 12, 19, 63 şi 106 din Legea 58/1934, punctele 321 lit. b), 328, 72 şi 74 din Norma Cadru nr. 6/1994 a BNR, art. 711, 651, 653, 663 şi 665 C. proc. civ.

Judecătoria Iaşi, secţia Civilă prin sentinţa civilă nr. 3115/2016 din 14 martie 2016 a declinat competenta de soluţionare a cauzei formulată de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimatul Fondul National de Garantare a Creditelor Pentru IMM-URI în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în esenţă că potrivit dispoziţiilor art. 782 (1) C. proc. civ. (în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită) se prevede competenţa alternativă cu privire la poprire - a Curţii de Apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul ori terţul poprit. Alin. (2) al art. 782 C. proc. civ. prevede că "în cazul poprii pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituţiei de credit unde debitorul şi-a deschis contul. Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competenţa pentru înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor aparţine executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise."

Terţii popriţi au sediul în Bucureşti, iar cererile de poprire au fost comunicate către compartimentele specializate în primirea şi procesarea popririlor.

Excepţia necompetenţei teritoriale este întemeiată, instanţa dispunând declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, pe raza căreia se află sediul H. care a confirmat înfiinţarea popririi prin adresa de la fila x şi a indicat sediul în acest sector, instanţa competentă a se pronunţa şi cu privire la cererea de conexare a dosarelor de executare silită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, sub nr. x/2017.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă prin sentinţa civilă nr. 13 din 05 ianuarie a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorii A. şi B. în contradictoriu cu intimatul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, în favoarea Judecătoriei Iaşi; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Instanţa a reţinut următoarele:

Contestatorii au învestit Judecătoria Iaşi cu două capete principale de cerere: primul având ca obiect anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul execuţional nr. x/2015 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi " C.", iar al doilea având ca obiect conexarea dosarului execuţional nr. x/2015 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "C.", la dosarul execuţional nr. x/2012 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D. şi E..

În ceea ce priveşte primul capăt de cerere, instanţa a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia contestaţia se introduce la instanţa de executare şi a prevederilor art. 651 C. proc. civ. conform căruia instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În dosarul de executare silită nr. x/2015 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi " C.", cererea de executare silită a fost formulată la data de 08.07.2015, dată la care contestatorii debitorii A. şi B. aveau domiciliul în jud. Iaşi, care se află în circumscripţia Judecătoriei Iaşi.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, instanţa reţine dispoziţiile art. 654 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora conexarea executărilor se face de instanţa de executare în circumscripţia căreia a început prima executare.

În dosarul execuţional nr. x/2012 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D. şi E. executarea silită a început la data de 13.07.2012

În conformitate cu dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauză, instanţa a constatat că executarea în dosarul nr. x/2012 s-a concretizat în executarea silită imobiliară a imobilului proprietatea contestatorilor, situat în Iaşi, Aleea x, Jud. Iaşi

Astfel, instanţa de executare, competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea de conexare a dosarelor execuţionale este Judecătoria Iaşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2017.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte constată că cele două instanţe, Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, s-au declarat deopotrivă şi reciproc necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac. Competenţa în soluţionarea conflictului aparţine Înaltei Curţi conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de faţă vizează contestaţia la executare formulată de contestatorii A. şi B. având două capete principale de cerere, primul având ca obiect anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul execuţional nr. x/2015 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi" C.", iar al doilea având ca obiect conexarea dosarului execuţional nr. x/2015 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "C.", la dosarul execuţional nr. x/2012 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D. şi E..

Sub nr. 695/2015 a fost înregistrară cererea de executare silită formulată de creditoarea Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru INM-uri, iar prin încheierea din 14 august 2015 a Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi C. s-a dispus încuviinţarea executării silite prin toate formele prevăzute de lege potrivit dispoziţiilor art. 663 alin. (3) lit. c) C. proc. civ., în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti.

În dosarul execuţional nr. x/2012 executarea silită a început la data de 13 iulie 2012, şi s-a concretizat prin executarea silită a imobilului proprietatea contestatorilor, situat în Iaşi. În acest dosar s-au întocmit mai multe acte de executare silită, iar prin procedura vânzării s-a acoperit o parte din creanţa F., care îşi are sorgintea într-un contract de credit care a fost garantat prin avalizarea unui bilet la ordin, care ulterior a fost girat creditoarei Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru INM-uri.

Modalitatea concretă de executare în dos. nr. 695/2015 a constat în înfiinţarea popririi asupra terţilor nominalizaţi care au sediul central în Bucureşti.

Chestiunea de drept care vizează soluţionarea conflictului negativ de competenţă este legată de stabilirea instanţei competente teritorială să judece atât cererea de conexare a dosarelor execuţionale, cât şi cererea având ca obiect anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul nr. x/2015 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi " C.".

Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar potrivit dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria, în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune astfel.

Înalta Curte constată că la data de 08 iulie 2015, contestatorii aveau domiciliul în Iaşi.

Potrivit dispoziţiilor art. 654 alin. (1) C. proc. civ., conexarea executărilor se face de instanţa de executare în circumscripţia căreia a început prima executare, aceasta fiind Judecătoria Iaşi.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 782 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită, se prevede competenţa alternativă cu privire la poprire a executorului judecătoresc din circumscripţia Curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul ori terţul poprit.

Faţă de dispoziţiile legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Iaşi şi, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 martie 2018.