Annulment of appeal dismissal for insufficient stamping due to failure to cite incarcerated appellant at detention facility

Şedinţa publică din data de 01 martie 2018

Asupra contestaţiei în anulare:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă, prin decizia nr. 175 din 02.02.2017 a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 608A din 11 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimatul B..

Înalta Curte a luat în examinare excepţia insuficientei timbrări a cererii de recurs, în temeiul art. 9 din O.G. nr. 32/1995 coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi a reţinut următoarele:

Pentru soluţionarea recursului s-a stabilit în sarcina reclamantului o taxă judiciară de timbru în sumă de 10.537 RON şi un timbru judiciar în valoare de 5 RON, obligaţiile fiindu-i aduse la cunoştinţă prin citaţia comunicată la data de 04.03.2016.

Recurentul a formulat o cerere de ajutor public judiciar, în temeiul O.U.G. nr. 51/2008, republicată, care a fost respinsă în şedinţa din camera de consiliu din 29 septembrie 2016. Împotriva acestei încheieri, recurentul a formulat cerere de reexaminare. Prin încheierea din camera de consiliu de la 13 decembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II -a civilă a admis cererea de reexaminare formulată de reclamantul - recurent şi a dispus scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 10.537 RON, rămânând să achite doar un timbru judiciar în valoare de 5 RON.

Recurentul nu a executat însă obligaţia rămasă în sarcina sa privind ataşarea timbrului judiciar în valoare de 5 RON datorat pentru soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză.

Faţă de această situaţie, Înalta Curte a dat eficienţă dispoziţiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi a anulat recursul reclamantului ca insuficient timbrat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat contestaţie în anulare prin care a invocat prevederile art. 503 alin. (1), (50)4, 505 alin. (1), (50)8 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în argumentarea cărora a susţinut că pricina a fost soluţionată în maniera unui formalism excesiv, având în vedere soluţia pronunţată, de anulare ca insuficient timbrat a recursului, pentru lipsa unui timbru judiciar în valoare de 5 RON.

Arată că nedepunerea timbrului judiciar reprezintă o scăpare a avocatului ales. Apreciază că se impunea şi citarea recurentului, aflat în stare de detenţie la penitenciar pentru satisfacerea acestei obligaţii urmare a scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.

Concluzionând apreciază că se impune judecarea cauzei în spiritul unui proces echitabil.

Contestaţia în anulare este fondată.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că în cauză contestatorul a formulat contestaţie în anulare, prin care a invocat dispoziţiile art. 503 din Noul C. proc. civ.

În raport de argumentele prezentate în sprijinul cererii, Înalta Curte va lua în examinare criticile în raport de dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. având în vedere că litigiul de faţă se supune dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865 şi reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau a recursului.

Constatarea legalităţii sau nelegalităţii procedurii de citare se face de către instanţă în raport de dispoziţiile art. 85 C. proc. civ., dispoziţie cu caracter imperativ, prevăzută pentru realizarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii.

În cauza de faţă, din analiza lucrărilor aflate la dosar, se constată că A., în calitate de recurent-reclamant, a fost citat, la adresa sediului ales indicat de aceasta în cererea de recurs pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv la apărătorul ales C. în Bucureşti, str. x şi cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10.537 RON, aceasta nefiind ataşată cererii de recurs precum şi cu menţiunea depunerii timbrului judiciar în cuantum de 5 RON.

La 21 septembrie 2016 recurentul-reclamant a formulat cerere privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plăta taxei judiciare de timbru, reducerii sau eşalonării acesteia, respinsă prin încheierea de şedinţă de la 29 septembrie 2016.

Prin încheierea de şedinţă de la 13 decembrie 2016, a fost admisă cererea de reexaminare formulată de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de şedinţă de la 29 septembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a dispus scutirea petentului de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 10.537 RON stabilită în sarcina sa.

Susţinerile contestatorului, conform cărora pentru termenul când s-a judecat recursul, respectiv 02 februarie 2017, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, sunt confirmate de actele dosarului de faţă. Citarea părţii pentru primul termen de judecată s-a realizat la sediul ales al avocatului, deşi recurentul s-a aflat în stare de detenţie la Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava, iar ulterior nu s-a acoperit această omisiune pentru termenul din 02 februarie.

Art. 90 Cod procedură civile prevede unele derogări privind înmânarea citaţiei persoanei citate, în considerarea situaţiilor în care se află aceasta. Astfel, citarea celui arestat se face la locul de deţinere. Citarea în orice alt loc, neacoperită prin prezentarea în instanţă, este nevalabilă. Totodată, citarea acestuia se efectuează pentru fiecare termen în parte, dispoziţiile privind termenul în cunoştinţă nefiind aplicabile în cazul său potrivit art. 153 alin. 2 C. proc. civ.

Împrejurarea că avocatul ales al recurentului a cunoscut termenul acordat (depunând la dosar, în numele clientului său, o cerere de judecare în lipsă cu indicarea acestui termen) nu este de natură a înlătura neregularitatea procedurală în condiţiile neprezentării în instanţă, întrucât prin necitarea recurentului la administraţia penitenciarului i s-a zădărnicit exercitarea reală a dreptului la apărare.

Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 317 - 320 C. proc. civ., să admită contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..

Având în vedere că retractarea se realizează prin anularea deciziei pronunţată de Înalta Curte, conform art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., decizia nr. 175/2017 din 02 februarie 2017 va fi anulată, urmând să fixeze termen pentru o nouă judecare a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimatul B..

Anulează decizia nr. 175/2017 din 02 februarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2012.

Stabileşte termen pentru soluţionarea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 608A din 11 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie la data de 10 mai 2018 cu citarea părţilor, cu menţiunea depunerii timbrului judiciar în cuantum de 5 RON.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 martie 2018.