Interest claim appeal over 200,000 RON threshold transferred to Court of Appeal for lack of jurisdiction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the material incompetence exception and declined jurisdiction over the appeal (recurs) filed by the defendant company against the appellate decision of the Tribunal of Galați, referring the case to the Court of Appeal of Galați. The underlying dispute was a claim by the Municipality of Galați against a company for payment of approximately 141,982.53 RON in remuneratory and penalizing interest on unduly paid administration commissions, partially granted at first instance; the defendant appealed, contesting, among other things, the lower court's rejection of the statute-of-limitations exception. The Court held that, following the Constitutional Court's Decision no. 369/2017, which struck down only the phrase "as well as other monetary claims worth up to 1,000,000 RON inclusive" in Article XVIII(2) of Law no. 2/2013, appeals in cases whose first-instance value is below 200,000 RON—and thus first heard by district courts—are not within the High Court's jurisdiction, but are to be resolved by the immediately superior court, namely the Court of Appeal, under Articles 94(1)(k), 95(1), 96(3), 97(1), and 483(3)-(4) of the Civil Procedure Code, as an express statutory exception to the general rule.
Legislator headnote
AI generatedart. 96 alin. (3) C. proc. civ, art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ, art. 96 pct. 3 C. proc. civ, art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ; Interest claim appeal over 200,000 RON threshold transferred to Court of Appeal for lack of jurisdiction: The underlying dispute was a claim by the Municipality of Galați against a company for payment of approximately 141,982.53 RON in remuneratory and penalizing interest on unduly paid administration commissions, partially granted at first instance; the defendant appealed, contesting, among other things, the lower court's rejection of the statute-of-limitations exception. The Court held that, following the Constitutional Court's Decision no. 369/2017, which struck down only the phrase "as well as other monetary claims worth up to 1,000,000 RON inclusive" in Article XVIII(2) of Law no. 2/2013, appeals in cases whose first-instance value is below 200,000 RON—and thus first heard by district courts—are not within the High Court's jurisdiction, but are to be resolved by the immediately superior court, namely the Court of Appeal, under Articles 94(1)(k), 95(1), 96(3), 97(1), and 483(3)-(4) of the Civil Procedure Code, as an express statutory exception to the general rule.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the exception of material incompetence and declining jurisdiction.
Full text
Asupra recursului de faţă;
A.Obiectul cererii introductive.
1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014, pe rolul Judecătoriei Galaţi, reclamantul Municipiul Galaţi - prin Primar, a chemat în judecată pe pârâta A. S.A., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 141.982,53 RON, reprezentând dobândă remuneratorie şi penalizatoare precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
B. Hotărârea primei instanţe.
2. Prin Sentinţa civilă nr. 4.660 din 22.06.2016, Judecătoria Galaţi a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă. A admis, în parte, cererea formulată de reclamantul Municipiul Galaţi prin Primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., având ca obiect pretenţii. De asemenea, a obligat pârâta la plata sumei de 106.365 RON, reprezentând dobândă legală remuneratorie, calculată de la data fiecărei plăţi nedatorate a comisionului de administrare, până la data restituirii, 12.03.2014. A obligat pârâta, proporţional cu valoarea pretenţiilor admise, la plata sumei de 3.906 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, T.V.A. inclus şi a luat act că pârâta nu a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.
3. Împotriva cestei hotărâri judecătoreşti, în termen legal, au declarat apel ambele părţi, respectiv A. S.A. şi Municipiul Galaţi prin Primar.
4. Apelantul, Municipiul Galaţi - prin Primar a solicitat admiterea apelului şi, în rejudecare, obligarea pârâtei la plata sumei de 141.982,53 RON reprezentând accesorii, respectiv dobânda legala.
5. Apelanta A. S.A. a arătat că, în mod nejustificat, instanţa de fond, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, apreciind în mod greşit că data cunoaşterii efectuării plaţii nedatorate ar fi data de 12.03.2014, după comunicarea Deciziei nr. 11 a Camerei de Conturi Galaţi.
D. Hotărârea instanţei de apel.
6. Prin Decizia civilă nr. 98 din 8 martie 2017, a Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, au fost respinse apelurile formulate de către apelantul-reclamant Municipiul Galaţi- prin Primar, cu sediul în Judeţ Galaţi în contradictoriu cu apelanta-pârâtă A. S.A., Bucureşti, împotriva Sentinţei civile nr. 7.771 din 17.08.2015, pronunţată de către Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. x/2014, ca nefondate.
E. Calea de atac împotriva instanţei de apel.
7. Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă A. S.A, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi.
F. Hotărârea instanţei de recurs.
8. Prin Decizia civilă nr. 129/R din 4 octombrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
9. Pentru a se pronunţa astfel, această din urmă instanţă a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., din interpretarea cărora, coroborat cu dispoziţiile art. 96 alin. (3) C. proc. civ., ar rezulta că Înalta Curte are competenţa generală în soluţionarea recursurilor, curţile de apel soluţionând recursurile doar în cazurile anume prevăzute de lege.
10. S-a mai reţinut că acelaşi lucru ar rezulta şi din considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale.
G. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
11. Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Galaţi.
12. După cum rezultă din dispozitivul Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, a fost declarată ca neconstituţională sintagma "precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
13. Cuprinsul alin. (2) al art. XVIII este următorul: (2) "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
14. Prin urmare, decizia Curţii Constituţionale are în vedere doar această sintagmă, iar nu întregul cuprins al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, ca atare, nu intră sub incidenţa acestor dispoziţii şi referirile la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, cele în materie de expropriere, cele în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi procesele în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
15. Rezultă că sintagma declarată neconstituţională se referă la recursurile care, potrivit legii, au aptitudinea de a ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adică cele care pornesc în primă instanţă de la tribunale.
16. De altfel, acest lucru rezultă cu claritate din parag. 31 al Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale. Conţinutul acestui paragraf este următorul:
"Întrucât recursul se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în cazurile anume prevăzute de lege, de instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, Curtea reţine că, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile legale criticate introduc o dublă măsură în privinţa evaluării legalităţii hotărârilor judecătoreşti, stabilind, pe de-o parte, că instanţa supremă îşi exercită acest rol numai în anumite situaţii şi, pe de altă parte, că îşi exercită acest rol numai atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare. Prin urmare, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine şi dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie".
17. Ca atare, este clar că, pe de o parte, Curtea Constituţională confirmă faptul că, în anumite cazuri prevăzute de lege, recursurile se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, iar pe de altă parte, că decizia sa se referă (cel puţin în dispozitiv) la recursurile ce intră în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi că doar anumite recursuri ajung să fie soluţionate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
18. Potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, aceasta însemnând că, în concepţia actualului C. proc. civ., tribunalul este instanţa care are plenitudine de competenţă, în primă instanţă, legea prevăzând, anume, cazurile în care alte instanţe au competenţa în primă instanţă.
19. În ce priveşte criteriul valoric, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., litigiile în valoare de până la 200.000 RON sunt soluţionate de către judecătorii, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, aceasta însemnând că, în ce priveşte criteriul valoric, litigiile în valoare de peste 200.000 RON, sunt de competenţa, în primă instanţă, a tribunalelor.
20. Coroborând aceste dispoziţii legale cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, rezultă că acestea din urmă au în vedere, atât în dispozitiv cât şi în considerente, doar litigiile care pornesc de la tribunale, cu referire la aptitudinea de a fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, indiferent de criteriul valoric, fiind clar că au această aptitudine doar cele care depăşesc, după acest criteriu, suma de 200.000 RON, fără a mai fi relevantă suma de 1.000.000 RON.
21. În altă ordine de idei, se poate reţine că din considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, respectiv parag. 26, 27, 28, 30 şi 32, ar rezulta că trebuie supuse căii de atac a recursului şi hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorii, care pot fi atacate, cu apel, la tribunale, însă, în acest caz, competenţa de soluţionare a recursurilor revine instanţelor imediat superioare, respectiv curţilor de apel.
22. Faptul că intră în competenţa curţilor de apel soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate, în calea de atac a apelului, de tribunale, în litigiile al căror obiect valoric este mai mic de 200.000 RON, care sunt soluţionate în primă instanţă de judecătorii, rezultă şi din prevederile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 95 pct. 1 şi art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., acesta fiind un caz anume prevăzut de lege, în sensul că în această situaţie tribunalul nu are plenitudine de competenţă, soluţionarea litigiilor având obiect valoric mai mic de 200.000 RON, fiind dată, anume, în competenţa judecătoriilor.
23. Nu se poate reţine susţinerea Curţii de Apel Galaţi, relativ la faptul că dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
24. Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conţinutul dispoziţiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în condiţiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează recursurile care sunt în competenţa sa "în condiţiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanţă de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, care nu a fost declarat neconstituţional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluţiona de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, aşa după cum s-a arătat mai sus, în speţa de faţă aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.
25. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.
26. Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicţie, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziţie care să permită "sărirea" vreunei instanţe imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanţa competentă este cea imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
27. Mai mult, o interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, situaţie ce ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ.
28. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia de necompetenţă şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta A. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 98 din 8 martie 2017, pronunţate de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 ianuarie 2018.
GGC - ED