Cassation appeal annulled for failure to articulate specific illegality grounds in action for nullity of property restoration title

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 9 ianuarie 2015, reclamantul Oraşul Voluntari prin primar, în contradictoriu cu pârâţii A., B., Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Voluntari, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ilfov, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. x/04.06.1996 emis în favoarea pârâţilor C. şi D. prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3000 mp.

Prin sentinţa civilă nr. 1483 din 31 mai 2016, Tribunalul Ilfov a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Oraşul Voluntari prin primar, în contradictoriu cu pârâţii A., B., Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Voluntari, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ilfov.

Împotriva sentinţei civile nr. 1483 din 31 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Ilfov, reclamantul Oraşul Voluntari prin primar E. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 354 A din 20 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, a fost respins ca nefondat. A fost obligat apelantul-reclamant către intimatul A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 RON.

Invocând dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 354 A din 20 aprilie 2017pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, reclamantul ORAŞUL VOLUNTARI prin primar E. a declarat recurs.

În argumentarea recursului, susţine, în esenţă, că suprafaţa de 10.000 mp ce face obiectul actului nr. 21953/20.06.1941 a fost restituită integral prin emiterea celor 3 titluri de proprietate, după cum urmează: 3000 mp prin titlul de proprietate nr. x/04.06.1996, în favoarea soţilor C. şi D.; 5000 mp prin titlul de proprietate nr. x/24.12.1993 în favoarea doamnei F.; 2000 mp prin titlul de proprietate nr. x/17.04.2001 în favoarea doamnei F..

Dacă instanţa de recurs va reţine aceleaşi considerente ca instanţele de fond şi de apel, în sensul că decizia civilă nr. 321/22.04.2008 reprezintă putere de lucru judecat pentru suprafaţa de 3380 mp, solicită instanţei să observe că în baza aceluiaşi titlu şi anume actul de vânzare cumpărare nr. x/20.06.1941 s-a solicitat şi urmează a fi restituit mai mult decât dreptul invocat în actul de vânzare-cumpărare nr. x/20.06.1941.

Din solicitările depuse atât la Comisia de Fond Funciar, cât şi la cea de aplicare a Legii nr. 10/2001 rezultă că se impune anularea titlului de proprietate nr. x/04.06.1996 pentru suprafaţa de 3000 mp având în vedere depăşirea dreptului de proprietate având la baza acelaşi act - actul de vânzare cumpărare nr. x/20.06.1941 - întrucât statul nu poate fi obligat la restituirea unei suprafeţe mai mare decât cea pe care a preluat-o.

Suprafaţa de 3380 mp situată în intravilanul oraşului Voluntari ce face obiectul deciziei civile nr. 321/22.04.2008 excede suprafeţei de 10.000 mp ce a fost deja restituită, iar punerea în aplicare a deciziei civile nr. 321/22.04.2008 prin emiterea unei dispoziţii de restituire în natură ar duce la dobândirea de către pârâţi a unei suprafeţe mai mari decât cea la care sunt îndreptăţiri conform actului de vânzare cumpărare încheiat la data de 05.09.1963, suprafaţa pe care a primit-o prin titlul nr. 29959/04.06.1996.

În ceea ce priveşte cele reţinute de instanţa de fond şi cea de apel referitoare la împrejurarea că acele două suprafeţe de teren restituite familiei Galupa nu pot fi diminuate, în privinţa ambelor operând cu putere de lucru judecat decizia civilă nr. 321/22.04.2008, recurentul - reclamant arată faptul că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 431 C. proc. civ. pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, lipsind identitatea de cauză, în mod greşit fiind admisă această excepţie, fără a se fi analizat aspectele privind legalitatea întinderii dreptului de proprietate pentru care a fost emis titlul nr. 29959/04.06.1996, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, şi să se dispună modificarea în tot a deciziei civile nr. 354 A din 20 aprilie 2017pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată, constatării nulităţii absolute a Titlului de Proprietate nr. x/04.06.1996 emis în favoarea soţilor C. şi D. prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3000 mp.

Intimaţii - pârâţi A. şi B. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, au solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 15 noiembrie 2017, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Intimaţii-pârâţi A. şi B. au depus punct de vedere la raport, susţinând, în esenţă, nulitatea recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de reclamantul ORAŞUL VOLUNTARI prin primar E. din perspectiva criticilor indicate de parte, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.), reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Conform art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele prevăzute expres şi limitativ la punctele 1 - 8, iar din interpretarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Se constată că reclamantul Oraşul Voluntari prin primar E. a invocat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar susţinerile din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Din expunerea argumentelor evocate rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivului de nelegalitate invocat.

De altfel, în cuprinsul cererilor de recurs deduse judecăţii, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care formează obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţa de control judiciar în fundamentarea acesteia, susţinerile recurentului reprezentând o succesiune de fapte şi afirmaţii.

Este de reţinut că întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţilor cu privire la soluţia pronunţată nu poate constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În realitate, în privinţa recursului dedus judecăţii ne aflăm în faţa unei duplicări a susţinerilor din etapa procesuală anterioară, mărturie fiind similitudinea dintre cererile de recurs şi de apel formulate de aceleaşi parte în cauză. În fapt, s-a formulat un al doilea set de apel, faţă de respingerea celui dintâi. Aceleaşi motive care vizează netemeinicia au fost deduse Curţii de Apel Bucureşti spre judecată şi sunt acum readuse în discuţie în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu ignorarea instituţiei recursului, trecând peste evidenţa procedurală că instanţa de casaţie nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluţionarea unor astfel de aspecte, întrucât nu ne aflăm înaintea celei de-a treia instanţe a fondului.

În considerarea celor ce preced, constatând că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant G., în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant ORAŞUL VOLUNTARI prin primar E. împotriva deciziei civile nr. 354 A din 20 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2018.