Moral damages claim dismissed as cassation inadmissible due to statutory monetary threshold

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la 10 decembrie 2013, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D. a solicitat instanţei obligarea acestora la plata sumei de 150.000 euro în echivalent RON la data plăţii reprezentând despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale şi atingeri aduse vieţii private.

Prin sentinţa civilă nr. 995 din 16 iulie 2014 Tribunalul Bucureşti, secţia III-a civilă a respins, ca neîntemeiate, atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C. şi D., cât şi cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D. şi, pe cale de consecinţă, a obligat reclamanta la 4400 RON cheltuieli de judecată, onorariu de avocat, către pârâţi.

Împotriva sentinţei civile nr. 995 din 16 iulie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia III-a civilă, în termen legal, reclamanta E. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 395A/10.09.2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă E. împotriva sentinţei civile nr. 995 din 16.07.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâţi B., C. şi D., a anulat sentinţa civilă apelată şi a reţinut cauza spre rejudecare.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 332 A din 19 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., fiind obligată reclamanta la 4.400 RON cheltuieli de judecată, către pârâţi.

Invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 332 A din 19 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Intimaţii-pârâţi B., C. şi D. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului promovat de reclamantă şi menţinerea ca temeinică şi legală a dispoziţiilor deciziei civile atacate.

Recurenta-reclamantă A. a formulat răspuns la întâmpinarea intimaţilor-pârâţi prin care a solicitat, în esenţă, înlăturarea susţinerilor acestora şi admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 15 noiembrie 2017, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Intimaţii-pârâţi C. şi D. au depus punct de vedere la raportul întocmit, susţinând, în esenţă, inadmisibilitatea recursului, faţă de obiectul litigiului în valoare de 150.000 euro (echivalentul a 668.040 RON la data promovării acţiunii - 10.12.2013).

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Se impune precizarea că decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.

În temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit cărora:

"de la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

De altfel, conform art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată la data de 10 decembrie 2013, prin urmare, anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În consecinţă, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

În speţă, valoarea obiectului acţiunii reclamantei o reprezintă suma de 150.000 euro (contravaloare a 660.000 RON, astfel cum a fost precizat în acţiune - dosar de fond) reprezentând despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale şi atingeri aduse vieţii private, astfel că valoarea pretenţiilor formulate nu depăşeşte pragul de 1.000.000 RON, fiind vorba de o acţiune evaluabilă în bani care nu se încadrează în textul de lege anterior evocat.

Prin urmare, se constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că examinarea inadmisibilităţii căii de atac este prioritară, întrucât pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Pentru raţiunile înfăţişate, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 332A din 19 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Constatând culpa procesuală a recurentei A. în promovarea recursului de faţă şi în raport de solicitarea intimatului C. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acestuia, în sensul obligării recurentei-reclamante A. la plata sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul C., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 332A din 19 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Obligă pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către intimatul C..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2018.