Jurisdictional prorogation of severed counterclaims exceeding monetary value threshold to the court of the main action

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub număr de dosar x/2015, urmare a disjungerii acţiunii principale, ce a constituit obiectul dosarului nr. x/2015 al aceleaşi instanţe, de cererea reconvenţională, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 92.126 euro contravaloarea sumei de 405.354,44 RON reprezentând penalităţi contractuale până la 18.04.2015, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 156/2016 Judecătoria Pătârlagele a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi, în baza art. 130 alin. (2) şi art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că obiectul cauzei de faţă disjunse are o valoare mai mare de 200.000 RON şi, întrucât acţiunea principală a fost soluţionată pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, cererea reconvenţională nu mai este o cerere incidentală, stabilind astfel competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.

După declinare, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr de dosar, pe rolul Tribunalului Bucureşti, iar prin sentinţa civilă nr. 2973 din 12 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Pătârlagele. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalului Bucureşti a apreciat că Judecătoria Pătârlagele este competentă să soluţioneze cauza, reţinând, în esenţă, că prezenta este o cerere formulată în temeiul dispoziţiilor art. 209 C. proc. civ., disjunsă din cererea de chemare în judecată principală, cuprinde apărările pârâtei şi propriile solicitări în legatură cu cererea reclamantei, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, astfel încât operează prorogarea materială de competenţă, cauza urmând a fi soluţionată de aceeaşi instanţă iniţial învestită.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Pătârlagele competenţa materială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Competenţa instanţei se determină la momentul sesizării acesteia, instanţa competentă să soluţioneze cererea principală rămânând învestită să soluţioneze cererea reconvenţională, chiar după disjungere în vederea soluţionării separate.

Prorogarea legală de competenţă are o justificare deplină, întrucât cererile accesorii şi incidentale se află în raporturi de dependenţă faţă de cererea principală.

Art. 123 C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare legală a competenţei, în sensul că instanţa competentă a soluţiona o cerere principală devine competentă a soluţiona şi cererile accesorii, adiţionale şi incidentale formulate în aceeaşi cauză, chiar dacă, în mod obişnuit, acestea nu ar fi intrat în competenţa sa materială sau teritorială.

În speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 123 C. proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 din acelaşi cod, care reglementează competenţa de soluţionare a cererilor în materia insolvenţei sau concordatului preventiv, dându-le în competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.

Aşa fiind, inclusiv în cazul în care cererea formulată în temeiul art. 209 C. proc. civ. are ca obiect pretenţii a căror valoare, potrivit art. 94 C. proc. civ., se situează peste limita legală de competenţă a judecătoriei (cum este şi situaţia de faţă), competenţa de soluţionare a unei asemenea cereri revine tot instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale, întrucât în această situaţie operează prorogarea legală de competenţă.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2018.