Negative conflict of jurisdiction in debt recovery: competence assigned to the originally seized court due to invalid ex officio declination
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering the Iași District Court to retain competence, effectively overturning its initial declination. The dispute arose from a small-value claim for unpaid mobile telephony services and late fees, where the plaintiff, a debt recovery company, had acquired the creditor's rights via assignment from the original mobile operator; the Iași court initially declined territorial jurisdiction *ex officio* based on consumer protection rules, but the Bucharest Sector 3 Court subsequently rejected this, leading to the conflict. The Supreme Court held that the specialized territorial rule requiring claims against consumers to be filed at their domicile did not apply because the plaintiff was not a service provider or professional in relation to the debtor, but merely an assignee of the debt, rendering the standard relative territorial competence applicable. Since relative incompetence is a private-order exception that cannot be invoked *ex officio* by the court and must be raised by the defendant through a plea of answer, the initial court’s self-declination was unlawful, thereby vesting exclusive jurisdiction in the originally seized Iași District Court under Article 130(3) and Article 135(4) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 121 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction in debt recovery: competence assigned to the originally seized court due to invalid ex officio declination: The dispute arose from a small-value claim for unpaid mobile telephony services and late fees, where the plaintiff, a debt recovery company, had acquired the creditor's rights via assignment from the original mobile operator; the Iași court initially declined territorial jurisdiction *ex officio* based on consumer protection rules, but the Bucharest Sector 3 Court subsequently rejected this, leading to the conflict. The Supreme Court held that the specialized territorial rule requiring claims against consumers to be filed at their domicile did not apply because the plaintiff was not a service provider or professional in relation to the debtor, but merely an assignee of the debt, rendering the standard relative territorial competence applicable. Since relative incompetence is a private-order exception that cannot be invoked *ex officio* by the court and must be raised by the defendant through a plea of answer, the initial court’s self-declination was unlawful, thereby vesting exclusive jurisdiction in the originally seized Iași District Court under Article 130(3) and Article 135(4) of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for establishing that the territorial incompetence exception, being of private order, could not be invoked ex officio by the court and was therefore invalid.
Procedural rule applied to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign competence to the initially seized court.
Full text
Şedinţa publică din data de 28 februarie 2018
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 19.04.2017, sub număr de dosar x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei B. la plata sumei de 1254,96 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate şi a daunelor moratorii. Reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esenţă, că a preluat, prin cesiune de creanţă, dreptul de creanţă deţinut de către C. S.A. (fostă D. S.A.), în temeiul contractului încheiat de către operatorul de telefonie mobilă cu pârâta B. şi că pârâta datorează suma solicitata prin prezenta cerere de chemare în judecată.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1026 şi următoarele C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 10232 din 21.07.2017 pronunţată de Judecătoria Iaşi a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reţinându-se, în esenţă, aplicabilitatea prevederilor art. 121 C. proc. civ., conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului.
Primind dosarul, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că societatea de recuperare a creanţelor, precum reclamanta, nu poate fi considerată profesionist în raport de debitor, astfel că în cauză operează competenţa de drept comun, pe care instanţa nu o poate invoca din oficiu, iar în condiţiile în care pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, aceasta rămâne câştigată instanţei iniţial învestite, respectiv Judecătoriei Iaşi.
Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 12440/2017 din 10 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată de către reclamantă, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Iaşi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Se constată că prin cererea de valoare redusă formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1254,96 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate si a daunelor moratorii.
Este adevărat că, în cauză, contractul în temeiul căruia se solicită obligarea pârâtei B. la plata sumei de 1254,96 RON a fost încheiat între un profesionist şi un consumator, respectiv între C. S.A. şi B., însă, este de necontestat că între C. şi reclamanta A. S.R.L. a intervenit un contract de cesiune creanţă şi, prin urmare, în speţă nu sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului.
Aceasta întrucât, reclamanta este o societate de recuperare a creanţelor, care nu furnizează consumatorului un serviciu ca atare şi, prin urmare nu poate fi considerată profesionist în raport de pârâta B., ştiut fiind că efectele principale ale cesiunii de creanţă sunt reprezentate de transferarea creanţei în patrimoniul cesionarului.
De altfel, prin punctele 1 şi 13 din Anexa la Legea nr. 296 din 2004 privind Codul consumului, republicată, au fost definite noţiunile de operator economic şi consumator. Astfel, operatorul economic este persoana fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activităţii sale profesionale fabrică, importă, depozitează, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează servicii, iar consumatorul reprezintă orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.
Este de reţinut că în cazul cererilor de valoare redusă (cum este şi cererea de faţă) competenţa teritorială a instanţei nu este una exclusivă, de ordine publică, ci una relativă, de ordine privată.
Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:
"Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".
Aşadar, potrivit textului legal evocat, instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să îşi decline din oficiu competenţa, ci numai dacă o atare excepţie a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Or, în speţă, excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată în cauză din oficiu chiar de către Judecătoria Iaşi, fără a fi invocată de către pârâta B. printr-o eventuală întâmpinare, prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
Excepţia de necompetenţă teritorială fiind una de ordine privată şi cum o atare excepţie nu a fost invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ci chiar de către instanţă din oficiu, se constată că Judecătoria Iaşi în mod nelegal a invocat şi s-a considerat necompetentă.
Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acţiunii coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Iaşi, iniţial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.
În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Iaşi, aşa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2018.