Inadmissibility of revision against filter panel decision and failure to invoke constitutional objection in original proceedings

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2018

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 834 din 10 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta R.A. AEROPORTUL INTERNATIONAL SIBIU împotriva deciziei civile nr. 1181/2016 din 4 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În motivare, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că recursul este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. şi art. XVIII din Legea nr. 2/2013 cu referire la art. 457 alin. (1) din acelaşi cod, întrucât, în speţă, este vorba de o acţiune în pretenţii, având caracter patrimonial, iar valoarea totală a pretenţiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII din Legea nr. 2/2013 pentru exercitarea căii de atac a recursului.

R.A. AEROPORTUL INTERNATIONAL SIBIU a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 834 din 10 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 11 septembrie 2017, sub număr de dosar x/2017

În motivare, invocând în drept dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., conform cărora revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii, revizuenta a arătat, în esenţă, că prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma:

"precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1,000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională.

De asemenea, a mai susţinut că prin decizia Curţii Constituţionale nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 1 februarie 2016, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., constatându-se că sintagma "pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul" este neconstituţională cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul acestora.

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a susţinut, în esenţă, că, având în vedere dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/30.05.2017, nu se opune admiterii cererii de revizuire şi judecării recursului pe fond, solicitând, în acest sens în principal anularea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 cu referire la art. 493 alin. (5) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 513 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă dintr-o dublă perspectivă şi, în consecinţă, o va respinge, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 au următorul conţinut:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) 11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii." Revizuirea, ca şi cale de atac extraordinară, are în vedere numai hotărârile definitive.

Aşa fiind, prin pct. 11 al art. 509 C. proc. civ. este reglementată calea de atac a revizuirii unei hotărâri judecătoreşti definitive, când ulterior a fost admisă o excepţie de neconstituţionalitate invocată în cauza respectivă, în scopul acordării mijloacelor de retractare a acelei hotărâri în vederea realizării drepturilor şi intereselor părţilor în faţa justiţiei.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă din perspectiva dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora nu este supusă niciunei căi de atac decizia pronunţată în completul de filtru în condiţiile în care recursul este respins ca inadmisibil (fiind analizată admisibilitatea căii de atac), anulat sau respins pentru că recursul nu îndeplineşte condiţiile de formă sau pentru că motivele de casare invocate şi dezvoltate nu se încadrează în dispoziţiile art. 488, având în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 839/2015.

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât şi pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincţie între acestea.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincţie (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).

Astfel, se constată că hotărârea ce face obiectul revizuirii pendinte a fost pronunţată în completul de filtru, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul fiind respins ca inadmisibil printr-o decizie, care, aşa cum s-a arătat anterior, nu este supusă niciunei căi de atac.

Se reţine că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Or, astfel cum s-a reţinut, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pe de altă parte, revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. este admisibilă doar dacă, după pronunţarea unei hotărâri definitive într-o cauză în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a unei legi sau ordonanţe de urgenţă, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate invocate în acea cauză.

Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că, în speţă, revizuenta invocă faptul că, după pronunţarea deciziei nr. 834 din 10 mai 2017 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, ce face obiectul revizuirii de faţă, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 582/20.07.2017, s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

În raport de această situaţie, Înalta Curte constată că nu sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., revizuirea fiind, şi din acest punct de vedere, inadmisibilă.

Deciziile Curţii Constituţionale prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unui text de lege/ordonanţă de urgenţă se aplică numai pentru viitor fiind obligatorii pentru procesele în curs, nesoluţionate definitiv/respectiv ce se vor naşte după data publicării lor în Monitorul Oficial, cum este cazul în speţă, prin prisma art. 27 C. proc. civ., iar pentru procesele soluţionate definitiv Decizia Curţii Constituţionale poate deschide calea de atac extraordinară a revizuirii pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. numai în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege respectiv, iar excepţia a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 223/2012, Decizia Curţii Constituţionale nr. 100/1999). Curtea Constituţională a reţinut că o decizie prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate are efecte şi pentru trecut, cu referire la procesele soluţionate printr-o hotărâre definitivă, în mod limitat în sensul că profită doar autorilor acesteia, adică părţilor din cauza în care excepţia a fost admisă, cât şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei în monitorul oficial, în alte cauze, excepţie respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât un text de lege nu poate fi declarat neconstituţional de mai multe ori (Decizia Curţii Constituţionale nr. 866/2015).

Se reţine că pe parcursul judecării cererii de recurs care a format obiectul dosarului nr. x/2014, nu a fost invocată, nici de părţi, nici de instanţă, din oficiu, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale constatate ulterior ca fiind neconstituţionale prin decizia nr. 369/2017 şi, în consecinţă, în cauză nu a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă respectiva excepţie de neconstituţionalitate.

Cum la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017, cauza era definitiv soluţionată, decizia Curţii Constituţionale nu poate constitui temei de revizuire a Deciziei nr. 834/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încât calea de atac a revizuirii este inadmisibilă.

Aşa fiind, în considerarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi a faptelor pe care se întemeiază, prin raportare la art. 457 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căruia: "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta...", Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta R.A. AEROPORTUL INTERNATIONAL SIBIU împotriva deciziei nr. 834 din 10 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta R.A. AEROPORTUL INTERNATIONAL SIBIU împotriva deciziei nr. 834 din 10 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2018.