Insurance penalty interest annulled for failure to pay judicial appeal fee
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal filed by the defendant insurer, leaving the Court of Appeal's decision in force, which had modified the first-instance judgment to award penalty interest on specific portions of the indemnity debt while maintaining the dismissal of the request to correct a material error regarding litigation costs. The dispute involved a challenge to the Court of Appeal's award of legal penalty interest on an insurance claim for fire damage, where the insurer argued that the debt was prescribed under specific insurance decree provisions, the debtor had not been formally put in default, and the penalty base was incorrectly calculated by excluding additional uninsured expenses. The Supreme Court did not reach the merits, deciding instead on the basis of procedural requirements, specifically Article 486(3) of the Code of Civil Procedure and Article 33 of O.U.G. 80/2013, which mandate that appeals be stamped with judicial fees; the appeal was annulled because the appellant failed to pay the required judicial fee within the regularized deadline set by the filtering panel.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 486 alin. (2) C. proc. civ, art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013; Insurance penalty interest annulled for failure to pay judicial appeal fee: The dispute involved a challenge to the Court of Appeal's award of legal penalty interest on an insurance claim for fire damage, where the insurer argued that the debt was prescribed under specific insurance decree provisions, the debtor had not been formally put in default, and the penalty base was incorrectly calculated by excluding additional uninsured expenses. The Supreme Court did not reach the merits, deciding instead on the basis of procedural requirements, specifically Article 486(3) of the Code of Civil Procedure and Article 33 of O.U.G. 80/2013, which mandate that appeals be stamped with judicial fees; the appeal was annulled because the appellant failed to pay the required judicial fee within the regularized deadline set by the filtering panel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for annulling the appeal due to the failure to meet the requirement of paying the judicial fee.
Procedural provision defining the specific ground for annulment of the appeal based on non-compliance with procedural requirements.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 februarie 2018
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 823/12.06.2016, Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis cererea de completare a sentinţei civile nr. 534/29.03.2016, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi, în consecinţă, a obligat pârâta la plata dobânzii legale penalizatoare în cuantum de 300.535,07 RON, calculată asupra debitului principal în cuantum de 1.327.675,47 RON, începând cu data de 23.12.2012 şi până la data introducerii acţiunii, respectiv 31.10.2014, la plata, în continuare, a dobânzii legale penalizatoare, calculate asupra debitului principal, până la data achitării efective a întregului debit, precum şi la plata sumei de 137.891,33 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare, calculată asupra părţii din debitul principal achitată cu întârziere, respectiv asupra sumei de 1.172.324,53 RON, începând cu data de 23.12.2012 şi pană la data de 20.11.2013; a respins cererea de îndreptare a erorii materiale privind calcului cheltuielilor de judecată, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta B. S.A. a declarat apel, solicitând admiterea apelului şi modificarea sentinţei apelate în sensul respingerii cererii de acordare a penalităţilor de întârziere.
Prin decizia nr. 616/2016/16.11.2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a respins excepţia nulităţii apelului, invocată de intimata S.C. A. S.R.L., a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte cererea de completare a sentinţei nr. 534/2016 şi a stabilit că dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 1.172.324,53 RON este datorată de pârâtă pentru perioada 5.03.2013 - 20.11.2013, iar dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 1.327.675,47 RON este datorată de pârâtă începând cu data de 5.03.2013 şi până la achitarea integrală a debitului şi a menţinut sentinţa atacată sub aspectul respingerii cererii de îndreptare a erorii materiale.
Împotriva acestei decizii, B. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea sa.
În motivare a susţinut că decizia atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material; a invocat, astfel, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Concretizând, a arătat că au fost acordate penalităţi asupra unui debit prescris şi, mai mult, nu a fost îndeplinită condiţia punerii în întârziere a debitorului.
În acest sens, a susţinut că, potrivit Decretului nr. 167/1958, în materia asigurărilor termenul general de prescripţie este de 2 ani, astfel că dreptul de a ridica pretenţii privind achitarea despăgubirii se stinge în 2 ani de la momentul producerii evenimentului, în speţă de la data producerii incendiului.
În continuare, a evocat dispoziţiile art. 7 şi 8 din Decretul nr. 167/1958 şi a susţinut că în mod nelegal instanţa de apel a acordat penalităţi de la data depunerii raportului de expertiză extrajudiciară depus de expertul C. în dosarul de fond.
În opinia recurentei, sus-menţionatul raport reprezintă doar un act la dosarul de daună, iar nu o notificare de punere în întârziere.
În acest context, a subliniat că, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta nu a notificat-o niciodată, simpla corespondenţă de completare a dosarului de daună cu documentele solicitate nereprezentând o reală punere în întârziere.
In ceea ce priveşte acordarea penalităţilor aferente sumei deja achitate, respectiv sumei de 1.172,324 RON, a susţinut că nici asupra acestei sume nu a fost pusa în întârziere, iar plata a fost făcută de comun acord cu reclamanta.
A mai susţinut recurenta că un alt aspect important este cel al sumei la care se raportează penalităţile, subliniind că instanţele au acordat penalităţi raportându-se fie la suma asigurată, fie la suma rezultată din expertiză, fără a se avea în vedere cheltuielile suplimentare în cuantum de 892.760 RON, care nu au fost asigurate prin poliţa de asigurare.
Or, dacă din suma stabilită prin raportul de expertiză, respectiv 3.000.000 RON, se scad cheltuielile suplimentare, rămâne un rest de 2.107.330 RON, care se situează sub suma asigurată în cuantum de 2.500.000 RON, astfel că, având în vedere că s-a achitat iniţial suma de 1.172.324,53 RON, rezultă o diferenţă de despăgubire de 935.005 RON.
Prin urmare, penalităţile trebuie calculate la suma de 935.005 RON, iar nu la suma de 1.327.675,47 RON.
Aşa fiind, a conchis că decizia atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material privind prescripţia dreptului material la acţiune, dar şi că instanţa a acordat penalităţi asupra unor sume deja acceptate de reclamantă, şi, nu în ultimul rând, a acordat penalităţi calculate în mod greşit la suma asigurată, în condiţiile în care nu a fost pusă în întârziere.
La data de 28.03.2017, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.
La data de 07.12.2017, intimata a depus punct de vedere la raport, prin care a reiterat susţinerile vizând lipsa criticilor de nelegalitate.
Luând în examinare, cu prioritate, chestiunea timbrajului, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.
În conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
Pe de altă parte, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
În speţă, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurentei obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.994,63 RON, calculată conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
Recurentei i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei .
Constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, până la termenul de judecată stabilit în cauză, respectiv 27.02.2018, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 pct. 5 C. proc. civ., va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 616/16.11.2016, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2018.