Employment dismissal challenge lapse: revision against appellate dismissal of reinstatement perempted

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2013, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta B. contestaţie împotriva Deciziei nr. 609 din 05.03.2013 solicitând să se dispună anularea acesteia, repunerea sa în situaţia avută anterior emiterii deciziei de concediere, prin reintegrarea pe postul deţinut anterior concedierii; obligarea pârâtei la achitarea unor despăgubiri materiale, egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în cazul în care decizia atacată nu ar fi fost emisă, calculate de la data la care aceasta a început să producă efecte juridice şi până la data reintegrării sale efective pe postul deţinut anterior; cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 884 din data de 28.01.2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost admisă contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Societatea Română de Televiziune; s-a anulat Decizia nr. 609 din 05.03.2013 emisă de pârâtă; a fost obligată pârâta să reintegreze reclamantul în funcţia şi postul deţinut anterior concedierii; a fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal şi motivat, intimata Societatea Română de Televiziune, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie, apelul fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 456 raportat la art. 466, alin. (1) din C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 1.704 din 10 noiembrie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de apelanta-intimată Societatea Română de Televiziune, împotriva Sentinţei civile nr. 884 din data de 28.01.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi a fost schimbată în tot sentinţa atacată, în sensul că s-a respins acţiunea, ca nefondată; a fost obligat intimatul-reclamant să plătească apelantei-pârâte cheltuieli de judecată în valoare de 3.224 RON, onorarii avocat fond şi apel.

Împotriva acestei hotărâri contestatorul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), (5) şi 8 C. proc. civ.

În privinţa motivului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susţinut că există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad care încalcă autoritatea de lucru judecat. Astfel, prin Deciziile nr. 1.286 din 29.09.2014 şi nr. 1.611 din 3.11.2014 pronunţate în speţe identice, se recunoaşte că prevederile art. 69 alin. (3) C. muncii sunt obligatorii pentru angajatorul B., care nu poate deroga de la lege, iar criteriile sociale se aplică subsidiar faţă de standardul profesional.

Prin Decizia civilă nr. 1.888 din 13 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva Deciziei civile nr. 1.704 din data de 10.11.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2013 (nr. în format vechi x/2014), în contradictoriu cu intimata Societatea Română de Televiziune, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 din C. proc. civ.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Curtea de apel a reţinut că art. 510 alin. (2) C. proc. civ. prevede că în situaţia art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.

Cum Deciziile nr. 1.286 din 29.09.2014 şi nr. 1.611 din 03.11.2012 faţă de care se invocă autoritatea de lucru judecat sunt pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, instanţa a apreciat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa competentă să judece cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 27 iunie 2016, sub nr. de dosar x/2016

Prin încheierea de şedinţă din 6 octombrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de revizuentul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin referatul întocmit la 9.11.2017 s-a fixat termen de judecată la data de 18 ianuarie 2018 pentru a se discuta excepţia perimării cererii de revizuire.

Cauza a rămas suspendată mai mult de 6 luni, astfel că, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia perimării judecării cererii de revizuire, reţinând următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Prin urmare, perimarea reprezintă o sancţiune procedurală ce operează de drept, fiind determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului.

Din aceleaşi reglementări legale rezultă şi condiţiile ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a interveni sancţiunea perimării, şi anume instanţa să fi fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanţă sau într-o cale de atac, pricina să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni, iar lăsarea cauzei în nelucrare a fost cauzată de motive imputabile părţii, care nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat soluţionarea cauzei în lipsă.

Reiese deci, că perimarea este o sancţiune procedurală ce intervine în condiţiile legii, consecutiv măsurii suspendării judecăţii, pentru motive imputabile părţii, situaţie reglementată de dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., cazul în speţă.

Norma juridică cuprinsă în art. 411 alin. (1) din C. proc. civ. este de ordine publică, astfel încât, dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, instanţa trebuie să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de procedură.

Totodată, fiind o sancţiune procedurală, perimarea operează de drept, instanţa putând să constate perimarea şi din oficiu, astfel cum reiese şi din dispoziţiile art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 416 alin. (2) din C. proc. civ., "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în sensul art. 416 alin. (2) din C. proc. civ. a fost emis la data de 06 octombrie 2016, data suspendării judecării cauzei, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

În aplicarea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., de la acest moment a început să curgă termenul de perimare de 6 luni şi se împlinea la data de 06 aprilie 2017.

În cauză, s-a reţinut că dosarul a rămas în nelucrare de la 06 octombrie 2016, data suspendării judecării cauzei, până la acest termen, când cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 416 C. proc. civ., perioadă în care, din vina părţilor, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut.

Faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 420 din C. proc. civ., instanţa este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de revizuire formulată de formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 1.704 din 10 noiembrie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 1.704 din 10 noiembrie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2018.

GGC - ED