Territorial competence for paternity establishment actions: exclusive jurisdiction of the court at the plaintiff’s domicile

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi la 8 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună stabilirea peternităţii faţă de minora C..

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Prin întâmpinarea depusă la 12 iunie 2017, pârâta B. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Călăraşi.

Prin sentinţa civilă nr. 1926/2017 din 10 octombrie 2017, Judecătoria Călăraşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Călăraşi a reţinut, în esenţă, că minora se află la pârâtă, conform susţinerii reclamantului, iar domiciliul pârâtei este în municipiul Timişoara, judeţul Timiş, conform dovezii de la dosarul cauzei.

Instanţa a apreciat că minora are domiciliul la mama sa, în municipiul Timişoara, în considerarea interesului superior al minorei, constând în stabilirea paternităţii pe cale judecătorească.

În aplicarea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Călăraşi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea instanţei de la domiciliul persoanei ocrotite - Judecătoria Timişoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 25 octombrie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 12787 din 13 decembrie 2017, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Timişoara a reţinut, în esenţă, că reclamantul are domiciliul în Călăraşi, aspect necontestat de către pârâtă, iar obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă stabilirea paternităţii faţă de minora C..

Instanţa a statuat că art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu stabileşte drept criteriu pentru determinarea competenţei justificarea calităţii procesuale active în formularea acţiunii în stabilirea filiaţiei, competenţa fiind dată în această situaţie de domiciliul reclamantului.

Verificarea calităţii procesuale active, adică existenţa identităţii între persoana reclamantului şi titularul dreptului dedus judecăţii, nu are legătură cu stabilirea competenţei instanţei, ci este o chestiune de fond, care se analizează după stabilirea competenţei.

Având în vedere că reclamantul a ales să introducă acţiunea la Judecătoria Călăraşi, în circumscripţia căreia se află domiciliul său, conform H.G. nr. 337/1993, modificată şi completată, Judecătoria Călăraşi este instanţa competentă să soluţioneze acţiunea în stabilirea paternităţii ce face obiectul acestui dosar.

Din interpretarea per a contrario a art. 126 alin. (1) C. proc. civ., se desprinde concluzia că, în privinţa cererilor referitoare la persoane, cum este şi cererea reclamantului, competenţa teritorială este una exclusivă, de ordine publică, conform art. 129 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care poate fi invocată din oficiu de către judecător, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, conform art. 130 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste motive, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 15 ianuarie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Călăraşi - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei".

Textul de lege anterior evocat reglementează un caz de competenţă teritorială alternativă în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Aşadar, reclamantul poate opta pentru sesizarea instanţei de la domiciliul său în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei.

Prin raportare la aceste considereţii, instanţa supremă constată că prin acţiunea introductivă reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună stabilirea peternităţii faţă de minora C..

Fiind o acţiune prin care se urmareşte recunoaşterea calităţii de tată al reclamantului faţă de minoră rezultă că această acţiune intră în categoria cererilor privitoare la stabilirea filiaţiei.

Cum în acţiunile privitoare la stabilirea filiaţiei este competentă teritorial şi instanţa de la domiciliul reclamantului, se impune identificarea domiciliului acestei părţi pentru determinarea instanţei competente.

Verificând actele aflate la dosarul cauzei, instanţa supremă constată că domiciliul reclamantului este în Călăraşi, conform menţiunii din cererea de chemare în judecată, aspect necontestat de către pârâtă.

Având în vedere că în cazul cererilor privitoare la stabilirea filiaţiei reclamantul poate introduce acţiunea şi la instanţa de la domiciliul său, iar localitatea în care are domiciliul este Călăraşi, rezultă că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Călăraşi.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 şi art. 116 prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2018.