Contestație în anulare for defective service rejected; defendant's previous appeal affirmed as dismissed for untimely filing

Asupra contestaţiei în anulare, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/21.03.2011 reclamanta Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare RA (ANIF RA) a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la restituirea plăţii nedatorate în cuantum de 610.702,4 RON şi a sumei de 67.899,44 RON reprezentând foloase nerealizate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 969, 993 şi 995 C. civ.

Prin încheierea pronunţată la data de 14.06.2011, Tribunalul Constanţa a admis cererea de suspendare a judecăţii şi a dispus, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecăţii până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2010 al Curţii de Apel Bucureşti.

Prin Sentinţa civilă nr. 3.012 din 15.12.2015, Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 610.702,4 RON reprezentând plată nedatorată, a respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 67.988,44 RON reprezentând foloase nerealizate ca nefondată, obligând pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 10.218 RON, reprezentând taxă de timbru.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta, cât şi pârâta, care au criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.

Calea de atac formulată de părţi a fost calificată apel prin încheierea de şedinţă din data de 22.06.2016, având în vedere dispoziţiile art. 282 - 2821 C. proc. civ. de la 1865, precum şi faptul că în primă instanţă litigiul a fost judecat după normele de drept civil.

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 466 din 28.09.2016 a respins apelul declarat de apelanta reclamantă Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, în contradictoriu cu apelanta-pârâtă S.C. A. S.A., împotriva Sentinţei civile nr. 3.012 din 15.12.2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2011, ca tardiv formulat; a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.A., împotriva Sentinţei civile nr. 3.012 din 15.12.2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu apelanta reclamantă Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au declarant recurs atât reclamanta Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, cât şi pârâta S.C. A. S.A..

Prin Decizia nr. 492 din 22 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare împotriva Deciziei civile nr. 466 din 28 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. A. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 466 din 28 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea S.C. A. S.A. a formulat contestaţie în anulare întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei atacate şi rejudecarea recursului declarat de recurenta - pârâtă S.C. A. S.A. împotriva Deciziei nr. 466 din 28 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea cererii, contestatoarea a susţinut, în esenţă, că prin cererea de recurs şi-a ales domiciliul procesual pentru comunicarea actelor de procedură la sediul profesional al apărătorului ales, indicând, în conformitate cu prevederile art. 93 C. proc. civ. şi persoanele desemnate pentru primirea corespondentei: B. (apărător ales) şi/sau C., angajată în cadrul cabinetului avocaţial.

Contestatoarea a arătat că, deşi citaţia emisă de Înalta Curte pentru termenul de judecata din 22.03.2017 conţine domiciliul ales, respectiv: Constanta, jud, Constanţa, aceasta nu a fost comunicată niciodată cabinetului avocaţial, nefiind primită de nicio persoană desemnată în acest sens.

Conform art. 89 alin. (1) C. proc. civ.: "citaţia, sub pedeapsa nulităţii, va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată."

Prin urmare, contestatoarea a solicitat să se constate nulitatea procedurii de citare a recurentei - pârâte S.C. A. S.A. pentru termenul de judecată din 22.03.2017, întrucât nu a fost legat citată şi, neavând cunoştinţă despre termenul de judecată nu s-a prezentat în instanţă spre a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, deşi aceasta fusese achitată la data de 09.03.2017, potrivit legii.

Contestatoarea a arătat că vătămarea este evidentă, în condiţiile în care, deşi achitase taxa de timbru aferentă recursului, datorată potrivit legii, nefiind legal citată nu a avut cunoştinţă despre termenul de judecată din 22.03.2017 şi nu a putut fi prezentă în faţa instanţei spre a depune dovada achitării acesteia, nici nu a trimis prin poştă această dovada, aşteptând legala citare, consecinţa fiind anularea recursului său, ca netimbrat.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a temeiului de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:

Fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute în lege.

Contestatoarea S.C. A. S.A. şi-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac, pe dispoziţiile art. art. 317 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii", numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, sau când deşi au fost invocate în faţa instanţei de recurs au fost respinse motivat de necesitatea efectuării unor verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Verificând actele dosarului de recurs, s-a constatat că pentru termenul de judecată din data de 22 martie 2017, recurenta - pârâtă S.C. A. S.A. a fost citată cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 5.109 RON şi timbrul judiciar în valoare de 5 RON, precum şi cu copia motivelor de recurs formulate de recurenta - reclamantă, la domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul profesional din Constanţa, jud. Constanţa, astfel cum a solicitat prin cererea de recurs, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar recurs.

De altfel, la adresa mai sus menţionată, contestatoarea a fost citată şi în faţa instanţei de apel, unde de altfel i-a fost comunicată şi hotărârea curţii de apel, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare aflate la dosar apel.

Fiind vorba de o persoană juridică de drept privat, pentru legalitatea citării sale trebuie respectate dispoziţiile art. 87 pct. 2, art. 91, 921 şi, consecutiv, art. 92 C. proc. civ.

În consecinţă, aceasta trebuie citată prin reprezentant legal la sediul său principal sau la cel al sucursale sau reprezentanţei (art. 87 pct. 2), însă, art. 921 C. proc. civ. nu permite aplicarea dispoziţiilor privind legalitatea citării procedurii de citare a unei persoane juridice prin afişare, decât dacă agentul procedural constată refuzul primirii citaţiei sau lipsa oricărei persoane de la sediul social; pe de altă parte, art. 91 C. proc. civ. dispune, între altele, că înmânarea citaţiei în cazul art. 87 pct. 2 se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, care îşi va arăta în clar numele şi prenumele, precum şi calitatea, iar apoi va semna dovada.

Contestatoarea a invocat faptul că procesul-verbal de citare nu este semnat de persoana desemnată cu primirea corespondenţei din cadrul cabinetului de avocat la care recurenta - pârâtă şi-a ales domiciliul procesual, astfel că nu a cunoscut termenul şi nici dispoziţia instanţei referitoare la timbrarea recursului.

Din verificarea procedurii de citare s-a constatat că aceasta s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 91 C. proc. civ. conform cărora "înmânarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură ... se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, care îşi va arăta în clar numele şi prenumele, precum şi calitatea, iar apoi va semna dovada".

Din analiza procesului-verbal de înmânare a citaţiei se observă că citaţia a fost înmânată numitei D., funcţionar însărcinat cu primirea corespondenţei şi semnată de aceasta.

Astfel, Înalta Curte a constatat că dovada de primire a citaţiei respectă menţiunile pe care le poartă prevederile art. 100 şi art. 92 alin. (3) C. proc. civ., aşa încât nu pot opera dispoziţiile art. 100 alin. (3) Cod procedură, privind nulitatea comunicării citaţiei.

Situaţia invocată de către contestatoare, în sensul că dovada de primire a citaţiei a fost semnată de o persoană pe care nu o cunoaşte, nu poate atrage nulitatea actului de procedură, întrucât în raport de art. 100 alin. (4) C. proc. civ. această împrejurare poate fi invocată ca motiv pentru înscrierea în fals, până la acel moment faptele constatate de agentul procedural făcând dovada deplină a acestora.

În altă ordine de idei, cadrul legal al art. 129 alin. (1) C. proc. civ., instituie părţilor îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ. şi prin urmare, recurenta nu poate să-şi invoce propria culpă.

Faptul că, dintr-un motiv neimputabil instanţei de judecată, contestatoarea nu a luat cunoştinţă de citaţia ce i-a fost comunicată la sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, astfel cum a fost indicat în cererea de recurs, nu afectează legalitatea procedurii de citare, pentru a face incident motivul de anulare a deciziei prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Pentru considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite cerinţele art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A. Constanţa împotriva Deciziei nr. 492 din 22 martie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A. Constanţa împotriva Deciziei nr. 492 din 22 martie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2018.

GGC - ED