Dismissal of appeal as tardy: application of the 15-day peremptory deadline for extraordinary remedies

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 218/A/2017, pronunţată la data de 12 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2012, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta Societatea A. S.A., împotriva sentinţei nr. 24/12.03.2015, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. x/2012.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, pârâta SOCIETATEA A. S.A., la data de 19.01.2018 (data poştei înscrisă pe plicul de expediere, dosar recurs).

Faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii formulării recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, care curge în cazul de faţă de la comunicarea hotărârii recurate.

Prin urmare, legea pretinde exercitarea căii de atac în termenul menţionat, termen legal imperativ, care are ca punct/moment de plecare data comunicării hotărârii, moment de la care se calculează termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru formularea cererii de recurs deduse judecăţii, ce se calculează potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ. (termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când au început, nici ziua când s-au sfârşit acestea).

În cauză, decizia nr. 218/A/2017 din 12 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, obiect al recursului pendinte, a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 28 decembrie 2017, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul instanţei de apel, iar calea de atac a fost declarată la data de 19.01.2018, conform datei poştei înscrise pe plicul de expediere, dosar recurs.

Or, faţă de dispoziţiile art. 301 coroborate cu cele ale art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenul de declarare a recursului a început să curgă de la data de 28 decembrie 2017, împlinindu-se la 15 ianuarie 2018.

Ca atare, formularea în cauză a recursului de către pârâtă la data de 19 ianuarie 2018 a fost făcută cu nesocotirea termenului stipulat în mod imperativ de lege, aspect care conduce la stingerea dreptului procedural în temeiul căruia instanţa ar fi putut să supună examinării calea de atac.

Prin urmare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., cererea de recurs este tardiv formulată, recurenta- pârâtă exercitând calea de atac după împlinirea termenului evocat (cu mult după expirarea acestuia prin raportare şi la ultimul act de procedură ce a epuizat judecata civilă a pricinilor părţii).

Termenul imperativ de 15 zile în care se poate formula cerere de recurs împotriva unei hotărâri judecătoreşti, este socotit de la momentul comunicării respectivei hotărâri, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părţii.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Or, neexercitarea dreptului procesual- în speţă, a cererii de recurs- în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

În speţă, aşadar, se reţine că, recurenta a încălcat prevederile art. 301 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depăşirea termenului legal prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de recurs nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii fiind o excepţie procesuală absolută şi dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Având în vedere această situaţie, cât şi dispoziţiile art. 103 C. proc. civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea părţii din dreptul de a exercita această cale extraordinară de atac, conform art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., afară de cazul când legea dispune altfel -ceea ce, în cauză, nu se poate reţine-, sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei -ceea ce, în cauză, nu s-a susţinut-, Înalta Curte, dând eficienţă textului de lege sus- evocat va admite excepţia tardivităţii declarării recursului, respingându-l ca tardiv formulat.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat de pârâta SOCIETATEA A. S.A. împotriva deciziei nr. 218/A/2017 din 12 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2018.