Cassation annulled for non-payment of mandatory judicial stamp duty
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) annulled the appellant's appeal for lack of jurisdictional fee, thereby upholding the underlying procedural decision that had declared the prior cassation appeal perempted; the dispute concerned the appellant's attempt to challenge a Court of Appeal decision that dismissed his request to restore the case to the docket after a suspension due to unjustified absence of the parties, which had subsequently led to the declaration of peremption of the cassation. The ICCJ ruled that the appellant failed to comply with the mandatory requirement to pay the judicial stamp duty of 100 RON, as required by Article 486(2) of the Code of Civil Procedure and Article 33(2) and 36(2) of Emergency Government Ordinance No. 80/2013, and that his application for legal aid was previously rejected without a timely request for reconsideration; consequently, the court held that it was not properly seized of the matter due to the non-fulfillment of formal admissibility conditions, rendering the appeal null.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 493 pct. 3 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013; Cassation annulled for non-payment of mandatory judicial stamp duty: La termenul de judecată de la 16 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecării cererii de recurs, pentru lipsa părţilor conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2018
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3156 din 30 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în dosarul civil nr. x/2014, a fost admisă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B.; s-a constatat inexistenţa în favoarea pârâtului a dreptului de creanţă asupra sumei de 38.659 RON (386.584.582 ROL), reprezentând sultă, conform sentinţei civile nr. 8595 din 19.11.2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia nr. 156R din 07.03.2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a; a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1764,7 RON către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, B. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 1546/A/15.04.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respins.
B. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1546/A/15.04.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
La termenul de judecată de la 16 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecării cererii de recurs, pentru lipsa părţilor conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La 16 ianuarie 2017 recurentul-pârât B. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, iar, prin încheierea din 13 februarie 2017 a fost respinsă cererea de repunere pe rol şi menţinută măsura suspendării, întrucât s-a reţinut lipsa nejustificată a părţilor şi împrejurarea că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecata în lipsă.
La 18 iulie 2017 s-a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei de către recurentul-pârât B., fără însă a se solicita judecata în lipsă.
La termenul de judecată din 23 octombrie 2017, a fost repusă cauza pe rol, iar, prin decizia civilă nr. 506R/2017 de la acea dată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia perimării şi, în consecinţă, a constatat perimată cererea de recurs formulată de pârâtul B. în cadrul recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1546A/15.04.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a Civilă.
Împotriva deciziei civile nr. 506R/2017 din 23 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pârâtul B. a declarat recurs.
Verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 493 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că prezentei cereri de recurs nu i-a fost ataşată taxa judiciară de timbru, potrivit art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ., astfel că, s-a solicitat recurentului, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON stabilită în sarcina sa.
Prin încheierea pronunţată la 14 februarie 2018 a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petentul B., iar acesta nu a înţeles să formuleze cerere de reexaminare a încheierii din 14 februarie 2018 în termenul legal de 5 zile de la comunicare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
După întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin încheierea din 23 mai 2018, în condiţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., a fost dispusă comunicarea acestuia părţilor, în vederea formulării unor puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.
La termenul din data de 12 decembrie 2018, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii.
Cererea de recurs formulată de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 506R/2017 din 23 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, va fi anulată ca netimbrată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.: "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".
Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurentul, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită în sarcina sa, iar cererea de ajutor public judiciar i-a fost respinsă prin încheierea din 14 februarie 2018.
De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării.
Este de amintit că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal sesizată.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de lege.
Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 506R/2017 din 23 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 506R/2017 din 23 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 12 decembrie 2018.