Inadmissibility of appeal against final Court of Appeal judgment in action to annul arbitration suspension order

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de 13 iulie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Arbitraj International de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis cererea pârâtei A. S.R.L. de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate privind art. 2881 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în raport de dispoziţiile art. 52 alin. (2), art. 73 alin. (3) lit. k) şi art. 75 din Constituţie; a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a suspendat soluţionarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Împotriva acestei încheieri, la data de 9 august 2017, petenta Comuna Răchitoasa prin primar a formulat acţiune în anulare, care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub număr de dosar x/2013

Prin sentinţa civilă nr. 221 din 20 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respinsă ca nefondată acţiunea în anulare formulată de petenta COMUNA RĂCHITOASA prin primar B., în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 13.07.2017 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Românei, în dosarul nr. x/2017.

Invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., COMUNA RĂCHITOASA a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 221 din 20 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii în anulare, desfiinţarea măsurii suspendării şi reluarea judecării cauzei.

În argumentarea recursului, susţine, în esenţă, greşita aplicare a dispoziţiilor art. 413 C. proc. civ., apreciind ca fiind nelegală soluţia de suspendare a procedurii arbitrale până la pronunţarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de către intimata din prezentul recurs.

În opinia recurentei, astfel cum a arătat şi în faţa Curţii de Apel Bucureşti (instanţa în mod greşit interpretând ca fiind singura critică adusă încheierii de suspendare), excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât toate considerentele expuse de către pârâtă nu reprezintă în realitate veritabile critici de neconstituţionalitate având în vedere faptul că arbitrajul constituie o excepţie de la principiul potrivit căruia înfăptuirea justiţiei se realizează prin instanţele judecătoreşti şi reprezintă acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată imparţială, mai rapidă şi mai puţin formală, confidenţială, finalizată prin hotărâri.

Critică hotărârea şi sub aspectul greşitei reţineri a faptului că excepţia invocată are legătură cu cauza pendinte, în contextul în care, arată recurenta, însăşi intimata-pârâta prin reprezentant a arătat faptul că nu are obiecţiuni cu privire la competenţa Tribunalului arbitral (a se vedea încheierea de şedinţă din data de 15 iunie 2017, ataşată la dosarul de fond), iar ulterior, la următorul termen de judecată, a invocat în scris excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 288, indice 1 din O.U.G. nr. 34/2006 care prevede că:

"părţile pot conveni ca litigiile în legătură cu executarea contractelor reglementate prin prezenta ordonanţă de urgenţă să fie soluţionate prin arbitraj".

Prin urmare, apreciază că nu sunt incidente dispoziţiile art. 413 C. proc. civ., deoarece excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu s-a susţinut şi nu s-a insistat în excepţia de necompetenţa a tribunalului arbitral.

Intimata S.C. A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 23 mai 2018, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului întocmit.

Recurenta COMUNA RĂCHITOASA a formulat punct de vedere la raportul întocmit prin care a arătat, în esenţă, că susţinerile sale pot fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 221 din 20 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sentinţă ce formează obiectul prezentului recurs, a fost respinsă acţiunea în anulare formulată de petenta COMUNA RĂCHITOASA prin primar B. împotriva încheierii din 13.07.2017 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Românei, în dosarul nr. x/2017.

Conform art. 594 alin. (1) C. proc. civ.:

"pot fi atacate separat cu acţiunea în anulare prevăzută la art. 608 încheierile tribunalului arbitral (…)", iar potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol:

"soluţionând acţiunea în anulare, curtea de apel poate, după caz, să menţină, să modifice sau să desfiinţeze măsurile dispuse de tribunalul arbitral prin încheiere. Hotărârea curţii de apel este definitivă".

În actuala reglementare, hotărârile definitive, enumerate în art. 634 alin. (1) pct. 1-6 C. proc. civ., într-o exprimare succintă, sunt acele hotărâri care nu mai pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru declararea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor.

Prin urmare, sentinţa ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv, conform art. 594 alin. (6) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, întrucât nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Pentru raţiunile înfăţişate, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta COMUNA RĂCHITOASA prin primar B. împotriva sentinţei civile nr. 221 din 20 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta COMUNA RĂCHITOASA prin primar B. împotriva sentinţei civile nr. 221 din 20 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 12 decembrie 2018.