Inadmissibility of review under Art. 509(1)(11) CPC for failure to raise unconstitutionality exception and finality of filter panel decision

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2018

Asupra cererii de revizuire de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 26 august 2016, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. şi cu intervenientul forţat F. au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta S.C. E. S.A. la plata următoarelor sume:

- 100.000 de euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru reclamantul A., în calitate de nepot al defunctei G.;

- 100.000 de euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru reclamantul B., în calitate de nepot al defunctei G.;

- 100.000 de euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru reclamantul C., în calitate de nepot al defunctei G.:

- 100.000 de euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru reclamantul D., in calitate de frate al defunctei G..

Prin sentinţa civilă nr. 1106 din 29.03.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat pârâta să plătească suma de 3.000 euro, în echivalent RON la data plăţii, pentru fiecare dintre reclamanţi, cu titlu de daune morale.

Prin decizia nr. 2204 din 12.12.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii- reclamanţi A., B., C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 1106/29.03.2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs B., D., C. şi A., solicitând casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei apelate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 3220 din 26 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în complet de filtru, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B., D., C. şi A. împotriva deciziei nr. 2204 din 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Împotriva acestei decizii, B., D., C. şi A. au formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., solicitând desfiinţarea deciziei atacate, iar în rejudecare, să fie admis recursul astfel cum a fost formulat.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenţii arată că Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial la 1 octombrie 2018 contrazice decizia nr. 52/2018 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial - Partea I la 17 iulie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni, iar deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii atât în ceea ce priveşte dispozitivul, cât şi în ceea ce priveşte considerentele acestora, astfel că recursul declarat este admisibil.

Prin urmare, Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, în cuprinsul considerentelor, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a condiţionat aplicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017 de pornirea procesului civil după publicarea acestei decizii, deşi nu avea competenţa să se pronunţe în legătură cu efectele deciziei Curţii Constituţionale sau să dea dezlegări obligatorii care să contravină deciziilor Curţii Constituţionale, astfel încât, în urma pronunţării şi publicării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, nu devin incidente prevederile art. 27 C. proc. civ. în privinţa art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 au următorul conţinut:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) 11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii." Revizuirea, ca şi cale de atac extraordinară, are în vedere numai hotărârile definitive.

Aşa fiind, prin pct. 11 al art. 509 C. proc. civ. este reglementată calea de atac a revizuirii unei hotărâri judecătoreşti definitive, când ulterior a fost admisă o excepţie de neconstituţionalitate invocată în cauza respectivă, în scopul acordării mijloacelor de retractare a acelei hotărâri în vederea realizării drepturilor şi intereselor părţilor în faţa justiţiei.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă din perspectiva dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora nu este supusă niciunei căi de atac decizia pronunţată în completul de filtru în condiţiile în care recursul este respins ca inadmisibil (fiind analizată admisibilitatea căii de atac), anulat sau respins pentru că recursul nu îndeplineşte condiţiile de formă sau pentru că motivele de casare invocate şi dezvoltate nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât şi pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincţie între acestea.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincţie (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).

Astfel, se constată că hotărârea ce face obiectul revizuirii pendinte a fost pronunţată în completul de filtru, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul fiind respins ca inadmisibil printr-o decizie, care, aşa cum s-a arătat anterior, nu este supusă niciunei căi de atac.

Se reţine că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Prin urmare, astfel cum s-a reţinut, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pe de altă parte, revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. este admisibilă doar dacă, după pronunţarea unei hotărâri definitive într-o cauză în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a unei legi sau ordonanţe de urgenţă, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate invocate în acea cauză.

Aşadar, pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive care au fost pronunţate în cauze în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curţii de admitere şi a fost, în consecinţă, respinsă ca devenită inadmisibilă. În schimb, cauzele soluţionate definitiv şi în care nu a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate nu pot face obiectul revizuirii, operând principiul autorităţii lucrului judecat.

Or, în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în care a fost pronunţată decizia nr. 3220 din 26 septembrie 2018 a cărei revizuire se solicită, recurenţii-reclamanţi B., D., C. şi A. nu au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., astfel cum a fost interpretat prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În acest context, neinvocarea excepţiei de neconstituţionalitate, deşi era susceptibilă de a fi ridicată, conduce la imposibilitatea de a solicita revizuirea în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Aşa fiind, în considerarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi a faptelor pe care se întemeiază, prin raportare la art. 457 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căruia: "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta...", Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii D., C., A. şi B. împotriva deciziei nr. 3220 din 26 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii D., C., A. şi B. împotriva deciziei nr. 3220 din 26 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2018.