Livestock damages claim: High Court declines jurisdiction and transfers appeal to Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 august 2018, pe rolul Judecătoriei Moineşti, sub nr. x/2014, astfel cum a fost precizată la 18 februarie 2015, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 13.000 RON, actualizată la data plăţii conform indicelui de inflaţie de la data predării reprezentând contravaloarea a 52 de capre, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1350 Noul C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1511 din 30 septembrie 2015, pronunţată de Judecătoria Moineşti (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunţată în data de 05 septembrie 2017), a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. şi a fost obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 13.000 RON reprezentând contravaloarea a 52 de capre, suma ce va actualizată cu indicele de inflaţie de la data 30.09.2013 şi până la data plăţii efective. A fost obligat pârâtul către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2355 RON, reprezentând taxă de timbru şi onorariu apărător.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel B., arătând că reclamantul a recuperat în totalitate prejudiciul, eroarea nu-i aparţine şi nu a solicitat să îl apere nici un apărător.

Intimatul A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii, întrucât apelantul nu mai poate declara din nou apel îndreptat împotriva aceleiaşi hotărâri prin care s-a soluţionat fondul cauzei, având în vedere că apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1511 din 30 septembrie 2015 a Judecătoriei Moineşti a fost soluţionat de Tribunalul Bacău prin decizia civilă nr. 497 din 21 iunie 2017 prin care s-a constatat perimarea cererii.

Prin decizia civilă nr. 292/2018 din 02 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă s-a respins ca inadmisibil apelul promovat de către apelantul - pârât B., împotriva sentinţei civile nr. 1511 din 30 septembrie 2015 a Judecătoriei Moineşti, în contradictoriu cu intimatul - reclamant A..

Împotriva acestei decizii B. a declarat recurs, neîncadrat în drept.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău la 26 octombrie 2017.

Tribunalul Bacău a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind înregistrat la 20 iulie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 292/2018 din 02 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Bacău este Curtea de Apel Bacău rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Târgu Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 292/2018 din 02 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Bacău.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2018.