Jurisdictional conflict over pension recalculation claims: judicial institutions as parties under Article 127 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 12 martie 2018 sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P. i-au chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Dâmboviţa şi Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să îl oblige pe pârâtul Tribunalul Dâmboviţa la întocmirea adeverinţelor-tip privind actualizarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor, pentru fiecare reclamant, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 9 aprilie 2015, majorată cu 4%, procent prevăzut de O.G. nr. 13/2008, cât şi cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, până la 1 octombrie 2016, urmând ca majorarea de 4% prevăzută de O.G. nr. 13/2008 să se aplice şi după 1 octombrie 2016;

2. să îl oblige pe pârâtul Tribunalul Dâmboviţa la transmiterea către fiecare reclamant în parte şi către Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa a adeverinţelor tip întocmite potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior (405 RON + 4% + 10%);

3. să o oblige pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa la actualizarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor reclamanţi, începând cu 9 aprilie 2015 şi până la 1 octombrie 2016, potrivit venitului brut lunar, menţionat în adeverinţel-tip emise de Tribunalul Dâmboviţa pentru aceeaşi perioadă, conform referinţei sectoriale menţionate;

4. să o oblige pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa la emiterea deciziilor de pensionare pentru fiecare reclamant în parte, pentru aceeaşi perioadă (9 aprilie 2015 şi 1 octombrie 2016), cu menţionarea cuantumului pensiei rezultate în urma actualizării, potrivit referinţei sectoriale anterior menţionate;

5. să o oblige pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa la plata diferenţei dintre cuantumul pensiei, calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi cuantumul pensiei efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale aferente de la data scadenţei fiecărui venit lunar şi până la data plăţii efective.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, Legii nr. 284/2010, Legii nr. 71/2015, Legii nr. 293/2015, O.U.G. nr. 10/2007, O.U.G. nr. 13/2008, O.U.G. nr. 83/2014, O.U.G. nr. 20/2016, art. 151-154, art. 192 şi art. 194-195 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1136 din 25 iunie 2018, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

În motivarea acestei sentinţe s-a reţinut, în esenţă, că părţile reclamante, foşti magistraţi, actualmente beneficiari ai unor pensii de serviciu prevăzute de Legea nr. 303/2004, au solicitat, prin capetele de cerere princpale, obligarea pârâtului Tribunalul Dâmboviţa la întocmirea unor adeverinţe-tip privind actualizarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor, pentru fiecare reclamant, cu luarea în considerare a unor valori de referinţă sectorială mai mari, iar prin cererile accesorii obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa la actualizarea pensiilor de serviciu.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă. Or, această ipoteză este incidentă şi în prezenta cauză, având în vedere cadrul procesual menţionat anterior.

În continuare, Tribunalul Dâmboviţa a evocat considerentele relevante din decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, printre care şi cele prin care s-a statuat că, prin aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ. doar ipotezei judecătorului, care are calitatea de pârât, nu şi ipotezei în care instanţa de judecată ar avea această calitate, dispoziţiile legale nu îşi ating scopul pentru care au fost reglementate.

Pentru aceste motive, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalui Argeş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la 13 septembrie 2018 sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa nr. 3641/2018 din 8 octombrie 2018, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe; a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivarea acestei sentinţe s-a reţinut, în esenţă, că art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că acţiunile privind conflictele individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În situaţia în care reclamantul ocupă una din funcţiile indicate la art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., legea instituie o derogare de la prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Tribunalul Argeş a reţinut că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. sunt speciale şi derogatorii, fiind deci de strictă interpretare şi aplicare, reglementând expres doar situaţia în care cererea este formulată de un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier.

Această chestiune nu a fost modificată de Curtea Constituţională, prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, care nu afectează sintagma "curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din finalul art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Or, în speţă reclamanţii nu activează ca judecători, fiind pensionaţi, astfel încât nu îşi desfăşoară activitatea la nicio instanţă, conform dispoziţiilor art. 65 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004.

Chiar dacă s-ar aprecia că, pentru identitate de raţiune, văzând şi considerentele deciziei Curţii Constituţionale, aplicarea art. 127 C. proc. civ. ar putea fi extinsă şi la foştii judecători, în prezent pensionaţi, această interpretare ar conduce la încălcarea art. 122 din acelaşi act normativ, conform căruia reguli noi de competenţă s-ar putea stabili numai prin modificarea C. proc. civ.

Tribunalul Argeş a mai reţinut că declararea ca neconstituţională a sintagmei "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. şi încetarea efectelor juridice ale acestei sintagme, în condiţiile art. 147 alin. (1) din Constituţia României, nu respectă exigenţele art. 122 C. proc. civ. în privinţa foştilor judecători eliberaţi din funcţie.

Prin urmare, în speţă este aplicabil art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererea reclamanţilor fiind de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi au domiciliul sau locul de muncă.

Pentru aceste motive, Tribunalul Argeş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, apreciind că nu este incident cazul de prorogare de competenţă prevăzut de art. 127 C. proc. civ., Tribunalului Dâmboviţa revenindu-i competenţa de soluţionare a cauzei, ca instanţă în a cărei circumscripţie îşi au domiciliul reclamanţii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 24 octombrie 2018.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Argeş şi Tribunalul Dâmboviţa - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Acţiunea introductivă are ca obiect obligarea pârâţilor Tribunalul Dâmboviţa şi Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa la întocmirea unor adeverinţe tip privind actualizarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor, pentru fiecare reclamant, cu luarea în considerare a unor valori de referinţă sectorială mai mari.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În considerentele acestei decizii (paragraful 49), Curtea a reţinut că, în urma constatării neconstituţionalităţii sintagmelor menţionate la paragraful 46, noua formulă a textului art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumţia de constituţionalitate, permitând, în mod rezonabil, calificarea noţiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu.

De asemenea, prin aceeaşi decizie Curtea Constituţională a mai reţinut că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz (paragraful 51).

Pornind de la statuările cu caracter obligatoriu cuprinse în decizia anterior evocată, Înalta Curte constată că una dintre instanţele de judecată aflate în conflict negativ de competenţă, respectiv Tribunalul Dâmboviţa, are calitatea de pârât în cauză.

Având în vedere că noţiunea de judecator la care se referă textul art. 127 C. proc. civ. vizează atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu, calitatea de parte în proces a Tribunalului Dâmboviţa determină incidenţa textului de lege care reglementează competenţa facultativă.

În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Piteşti, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Argeş, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Ploieşti, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Dâmboviţa, rezultă că Tribunalul Argeş este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ. şi cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2018.