Jurisdictional allocation of cassation appeals in monetary matters under 200,000 RON following constitutional change to appeal hierarchy

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la 28 iulie 2017 sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 7, art. 8 pct. 1 şi pct. 2 din Condiţiile particulare şi art. 3.4 alin. (2), art. 4.1 lit. a) şi b) din Condiţiile generale la contractul de credit nr. x din 20 iulie 2007;

2. să o oblige pe pârâtă la restituirea sumei de 811,62 euro, reprezentând diferenţa între dobânda achitată şi cea datorată, a sumei de 207,5 euro, reprezentând comision de analiză, a sumei de 1.474,24 euro, reprezentând comision de administrare a creditului, precum şi a dobânzii legale la aceste sume;

3. să constate că actul adiţional nr. x din 17 septembrie 2010 la contractul de credit nu este opozabil reclamantului;

4. să o oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiază pe dispoziţiile din Legea nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 21/1992 şi art. 194 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1206 din 9 martie 2017, Judecătoria Târgu Mureş, secţia Civilă a respins ca neîntemeiată excepţia autorităţii lucrului judecat, invocată de pârâtă; a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A.; a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 8 pct. 1 privind comisionul de întocmire dosar şi art. 8 pct. 2 privind comisionul lunar de gestionare a creditului din Condiţiile particulare la contractul de credit nr. x din 20 iulie 2007 şi al art. 3.4 din Condiţiile generale privind dreptul Băncii de a indexa procentul de dobândă în funcţie de costurile resurselor sale, până la data acceptării tacite a actului adiţional; a dispus restituirea către reclamant a sumelor percepute în baza clauzelor abuzive; a obligat-o pe pârâtă la plata dobânzii legale pentru sumele percepute, de la data fiecărei plăţi şi până la data restituirii; a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 de RON.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantul, cât şi pârâta, formulaând critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 488/A/2017 din 3 octombrie 2017, Tribunalul Specializat Mureş a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea Tribunalului Mureş, secţia Civilă.

Prin decizia civilă nr. 1103/2017 din 14 decembrie 2017, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea Tribunalului Specializat Mureş; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă în vederea soluţionării conflictului.

Prin sentinţa civilă nr. 78/CF din 29 ianuarie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureş la 16 februarie 2018 sub nr. x/2016*.

Prin decizia nr. 268/A/2018 din 3 mai 2018, Tribunalul Specializat Mureş a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul-reclamant A. şi de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei nr. 1206 din 9 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, secţia Civilă.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1874/R din 25 octombrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 28 noiembrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 268/A/2018 din 3 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalul Specializat Mureş este Curtea de Apel Târgu Mureş, rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3), raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 268/A/2018 din 3 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2018.