Supreme Court lacks jurisdiction over tax appeal against specialized tribunal decision under post-2017 procedural competency rules

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 3 iunie 2015 sub nr. x/2015 şi precizată la 21 octombrie 2015, reclamanţii A. şi B. au chemat-o în judecată pe pârâta C. S.A. (actuală D. S.A.), solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate nulitatea absolută a clauzelor de la art. 3 pct. 3.1 lit. a) teza a III-a, lit. b) şi c) din contractul de credit nr. x din 2 octombrie 2008, art. 1.1, art. 1.2 şi art. 1 pct. 1.4 lit. g) din actul adiţional nr. x din 3 mai 2010, art. 1.2.1 şi art. 1.2.2 din actul adiţional din 20 septembrie 2010;

2. să desfiinţeze clauzele indicate anterior;

3. să constate ca abuzivă şi nedatorată orice dobândă care excede nivelului dobânzii convenit iniţial de 7,45 % pe an;

4. să o oblige pe pârâtă la restituirea către reclamanţi a sumelor achitate în plus cu titlu de dobândă peste nivelul de 7,45% pe an, începând cu 2 octombrie 2008 şi până la 16 septembrie 2013, când au încetat raporturile contractuale;

5. să o oblige pe pârâtă la restituirea către reclamanţi a sumei de 1.792,16 euro, achitată cu titlu de comision de administrare, începând cu data încheierii contractului de credit şi până la data încheierii actului adiţional nr. x din 3 mai 2010;

6. să o oblige pe pârâtă la restituirea către reclamanţi a sumei de 487 euro, percepută cu titlu de comision de rambursare anticipată;

7. să o oblige pe pârâtă la plata dobânzii legale aferente sumelor percepute în mod abuziv, de la data perceperii şi până la data restituirii;

8. să o oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, art. 453 şi art. 1092 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2567/2015 din 27 octombrie 2015, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la 4 decembrie 2015 sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 5028/2016 din 21 octombrie 2016, Judecătoria Târgu Mureş a admis în parte acţiunea formulată şi precizată; a constatat nulitatea absolută a clauzei stipulate la art. 3.1 lit. a) teza a III-a din contractul de credit nr. x din 2 octombrie 2008 privind dreptul pârâtei de a modifica rata dobânzii convenită de părţi de 7,45% pe an în funcţie de evoluţia financiară a pieţei financiare; a constatat nulitatea absolută a clauzei stipulate la art. 3.1. lit. b) din acelaşi contract cu privire la comisionul de administrare; a obligat-o pe pârâtă la restituirea sumelor achitate până la 3 mai 2010, cu titlu de dobândă, ce depăşesc procentul convenit iniţial de 7,45% pe an, cu dobânda legală de la data introducerii acţiunii; a obligat-o pe pârâtă la restituirea sumei de 1.792,16 euro, percepută cu titlu de comision de administrare, cu dobânda legală de la data introducerii acţiunii; a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a clauzelor stipulate la art. 1.1 şi art. 1.2 din actul adiţional nr. x din 3 mai 2010, art. 1.2.1 şi art. 1.2.2 din actul adiţional din 20 septembrie 2010 şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra sumelor pentru care s-a dispus restituirea aferente perioadei anterioare introducerii acţiunii; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200,04 RON.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanţii, cât şi pârâta, prin care au formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 290/A/2017 din 7 iunie 2017, Tribunalul Specializat Mureş a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea Tribunalului Mureş, secţia Civilă.

Prin decizia civilă nr. 903/2017 din 7 noiembrie 2017, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea Tribunalului Specializat Mureş; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă în vederea soluţionării conflictului.

Prin sentinţa civilă nr. 167/CF din 14 decembrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureş la 17 ianuarie 2018 sub nr. x/2015*.

Prin decizia nr. 202/A/2018 din 5 aprilie 2018, Tribunalul Specializat Mureş a admis apelul declarat apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 5028/2016 din 21 octombrie 2016, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că: a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 1.2 din actul adiţional nr. x din 3 mai 2010 la contractul de credit nr. x din 2 octombrie 2008, privind marja Băncii de 9% şi dobânda curentă de 9,64% şi art. 1.2.2 din actul adiţional nr. x din 20 septembrie 2010, privind marja Băncii de 9% şi dobânda curentă de 9,76%; a obligat-o pe pârâtă la restituirea sumelor încasate cu titlu de dobânzi peste procentul de 7,45% pe an şi a dobânzii legale calculate de la data încasării acestor sume şi până la data restituirii; a obligat-o pe pârâtă la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare şi a dobânzii legale calculate de la data încasării acestor sume şi până la data restituirii; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate; a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâta D. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe; a respins cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată din apel.

Împotriva acestei decizii, pârâta D. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1858/R din 23 octombrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 2 noiembrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 202/A/2018 din 5 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalul Specializat Mureş este Curtea de Apel Târgu Mureş, rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3), raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 202/A/2018 din 5 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2018.