Material jurisdiction over appeal against tribunal decision in low-value consumer credit dispute concerning abusive currency risk clauses

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 19 mai 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. le-a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A. şi B. S.A. - SUCURSALA TÂRGU JIU, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei stipulate la art. 1.3 lit. a) din contractul de credit nr. x din 23 august 2007, privind comisionul de acordare şi să dispună restituirea sumei de 600 CHF, actualizată cu dobânda legală şi cu indicele de inflaţie anuală, de la data încheierii contractului şi până la data restituirii;

2. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de risc valutar stipulate la pct. 6.3 din contractul de credit şi să dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF/leu la cursul de la data încheierii contractului şi rambursarea creditului la valoarea acestui curs pe întreaga perioadă contractuală, precum şi restituirea sumelor plătite în plus, reprezentând diferenţa de curs valutar, actualizate cu dobânda legală şi cu indicele de inflaţie anuală, de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la data restituirii;

3. să le oblige pe pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 970 şi art. 1578 alin. (2) din C. civ. de la 1864, Directiva nr. 93/13/CEE, O.G. nr. 21/1992, Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, Legea nr. 363/2007, O.U.G. nr. 174/2008 şi Legea nr. 288/2010.

Prin încheierea din 16 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Târgu Jiu a dispus introducerea în cauză, în calitate de reclamantă, a coplătitorului C..

Prin sentinţa civilă nr. 8499/2017 din 20 noiembrie 2017, Judecătoria Târgu Jiu a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii; a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi C., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi B. S.A. - SUCURSALA TÂRGU JIU; a respins ca nedovedită cererea formulată de pârâta B. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A. şi C. au declarat apel, prin care au formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 382/2018 din 2 iulie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 8499/2017 din 20 noiembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu şi a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea introductivă; a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 1.3 lit. a) şi art. 6.3 din contractul de credit nr. x din 23 august 2007; a dispus stabilizarea cursului valutar CHF/leu la valoarea cursului de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă contractuală; le-a obligat pe pârâte la restituirea către reclamanţi a comisionului de acordare şi a sumelor reţinute în plus faţă de valoarea cursului CHF/leu de la data încheierii contractului, cu dobânda legală aferentă şi cu indicele de inflaţie de la data fiecărei reţineri şi până la data restituirii; le-a obligat pe pârâte la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, efectuate în primă instanţă şi apel.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la 5 octombrie 2018.

Tribunalul Gorj a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat la 29 octombrie 2018 pe rolul secţiei a II-a Civile.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 382/2018 din 2 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova, rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3), raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 382/2018 din 2 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2018.